Aşa ceva doar în România se poate: nişte politicieni cumpără voturile unor bugetari aprobându-le sporuri la salarii, chiar dacă instituţiile nu au bani să le plătească, angajaţii deschid procese pentru a-i încasa, inclusiv cu dobânzi, iar judecătorii le dau dreptate, permiţând executarea silită a instituţiilor, care astfel riscă să rămână fără sedii şi dotările necesare activităţii de zi cu zi.
Se întâmplă în Oradea, la Garda Forestieră, despre care BIHOREANUL a descoperit că are sechestrate toate maşinile, ba chiar şi sediul, acestea putând fi scoase la vânzare pentru a procura banii necesari achitării unor restanţe dintr-un spor salarial cuvenit personalului silvic, în baza unor sentinţe judecătoreşti pronunţate cu 12 ani în urmă.
Floare la ureche
Creată pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea tăierilor ilegale de arbori şi braconajului, dar şi pentru a verifica o mulţime de alte aspecte din activitatea silvică, de la corecta administrare a pădurilor până la avizarea lucrărilor pentru combaterea bolilor şi a dăunătorilor care afectează arborii, Garda Forestieră este organizată în 9 structuri regionale, cea din Oradea având în răspundere patru judeţe: Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Arad. Cum este şi normal, pentru ca specialiştii să se poată deplasa în teren, instituţia are propriul parc auto, cu 13 maşini.
Atât doar că, de săptămâna trecută, vehiculele nu mai pot fi mişcate. Motivul? În 2009, nemulţumiţi că nu îşi primiseră toţi banii cuveniţi ca spor de risc, reprezentând un sfert din veniturile salariale, 17 angajaţi au deschis Gărzii Forestiere un proces la Tribunalul Bihor.
A fost floare la ureche să-l câştige, întrucât Codul Silvic prevede fără echivoc că "personalul silvic din cadrul autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acestora, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale Romsilva beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază". Juriştii instituţiei au făcut recurs, dar degeaba, Sentinţa nr. 139/CA/2009 a Tribunalului fiind menţinută prin Decizia Civilă nr. 432/CA/2009 a Curţii de Apel Oradea.
Spor "pe sărite"
De atunci, spune şeful Gărzii Forestiere Oradea, Stelian Pantea, aflat în funcţie din toamna anului 2020, sporul de risc a fost achitat cu intermitenţe personalului silvic, în funcţie de bugete, astfel că oamenii au mai invocat de încă trei ori hotărârile judecătoreşti, tocmind executori judecătoreşti prin care să-şi primească banii.
În primele două rânduri, în 2015 şi 2018, executarea silită a fost evitată in extremis, de fiecare dată instituţia primind bani de la Ministerul Mediului pentru plata unei părţi din datorii. Nu la fel s-a întâmplat şi anul trecut, când cei 17 angajaţi au apelat la Biroul Executorului Judecătoresc Moza Sorin, iar acesta a deschis un dosar de executare silită pentru o sumă totală de 508.675 lei, reprezentând fracţiuni de spor de risc neîncasate în ultimii trei ani, plus indexări cu rata inflaţiei şi penalităţi de întârziere. În condiţiile în care media salariilor este de 5.000 lei/lună, fiecare din cei 17 angajaţi are de primit, ca spor de risc pentru această perioadă, între 17.395 şi 31.108 lei.
Cert e că la începutul acestui an, BEJ Moza Sorin a somat Garda Forestieră Oradea să achite, pe lângă banii datoraţi angajaţilor, încă 51.161 lei, reprezentând cheltuieli în dosarul de executare silită nr. 245/2021, în care a cerut şi a obţinut dreptul de a pune poprire pe conturile instituţiei şi sechestru pe sediul din strada Andrei Mureşanu nr. 20 şi pe parcul auto. Asta deşi, evident, valoarea clădirii şi a maşinilor depăşeşte cu mult datoria către angajaţi.
Pentru 2% din datorii
Juriştii au apărat instituţia cum au putut. Pe de o parte, au arătat că în perioada 2015-2018 au fost plătite 98% din sumele cuvenite angajaţilor ca spor de risc, rămânând de achitat, aşadar, doar 2% din bani, că Garda Forestieră Oradea a făcut "numeroase intervenţii la Ministerul Mediului pentru asigurarea sumelor solicitate", dar şi că, la fel ca orice altă instituţie publică, trebuie să respecte OG 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice prin titluri executorii, astfel că nu poate achita drepturile salariale restante decât în tranşe, nu integral.
Pe de altă parte, juriştii au invocat şi prevederile Legii 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul acesteia, conform cărora "bunurile din domeniul public sunt inalienabile şi imprescriptibile, nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii".
Argumentele lor au fost, însă, zadarnice. Dosarul de executare silită a primit undă verde de la judecători, iar anul acesta, pe 18 ianuarie, Garda Forestieră a fost somată de BEJ Moza Sorin ca în termen de 15 zile să achite suma totală de 559.836 lei, fiind avertizată că în caz contrar "vom proceda la urmărirea silită a imobilului şi a autovehiculelor".
Lose-lose
Ceea ce, joia trecută, s-a şi întâmplat. Executorul şi un evaluator s-au prezentat la sediul instituţiei, instituind sechestrul pe clădire şi sigilând toate cele 13 maşini din parcul auto, chiar dacă inspectorul şef Stelian Pantea a prezentat înscrisuri ce atestă că a făcut demersuri pentru a primi, şi de data asta, banii necesari de la Ministerul Mediului.
Unii angajaţi au fost de acord cu amânarea executării silite, alţii însă s-au opus, aşa că procedura a fost îndeplinită. Prin urmare, legal este posibil ca în perioada următoare executorul judecătoresc să anunţe inclusiv scoaterea la vânzare, prin licitaţii, a sediului şi maşinilor, ceea ce pentru Bihor ar fi o premieră, desigur că nedorită.
Deocamdată, ironic, sechestrarea s-a întors ca un bumerang şi împotriva inspectorilor silvici. "În această situaţie, am luat decizia ca angajaţii să se deplaseze în teren cu maşinile personale, instituţia urmând să le deconteze carburantul consumat", a explicat Pantea BIHOREANULUI. Aşa că, cel puţin o vreme, cât timp maşinile instituţiei se vor uza în parcare, sub ninsori şi ploi, şi angajaţii şi le vor freca, pe coclauri, pe cele personale...
"Puteam cere executarea silită a instituţiei în fiecare lună"
Adrian Grigore, liderul sindicatului din Garda Forestieră Oradea
LA ROMSILVA, FĂRĂ PROBLEME
Sporul de risc, întocmai şi la timp
Spre deosebire de Garda Forestieră Oradea, instituţie de control subordonată Ministerului Mediului care nu a primit niciodată toţi banii pentru plata tuturor drepturilor salariale ale inspectorilor, personalul silvic al Direcţiei Silvice Bihor, subordonată aceluiaşi Minister prin Regia Naţională Romsilva, nu a avut niciodată astfel de probleme.
Potrivit şefului Direcţiei Silvice Bihor, Teodor Suciu (foto), 307 dintre cei 427 de angajaţi din instituţia pe care o conduce, cu statut de personal silvic, beneficiază de sporul de risc de 25% din salariu, în timp ce la Garda Forestieră Oradea au acest drept doar 17 persoane cu statut de personal silvic din totalul de 45 de angajaţi.
Încă o probă că în administraţia centrală domneşte haosul, iar legea salarizării unitare, actualizată ultima oară în 2017, e doar vorbă-n vânt, de vreme ce în cadrul aceluiaşi minister angajaţii diferitelor instituţii sunt plătiţi atât de diferit.