Gestul unei tinere de a incendia drapelul maghiar de la sediul UDMR Bihor ne arată că noi, orădenii, mai avem de lucru mult la capitolul educaţie. Şi mă refer la ambele naţii, din rândul cărora apar destule persoane stridente, incapabile să trăiască într-un mediu multietnic, multicultural şi multiconfesional.
Că steagul a fost amplasat legal sau nu, asta poate fi interpretat ca detaliu secundar. N-au decât poliţiştii să analizeze, există justiţie, există amenzi.
Dar să încerci să dai foc unui steag este un fapt mizerabil, care se întâlneşte de obicei doar în zonele unde fundamentalismul e în floare. Iar gestul este cu atât mai de neînţeles cu cât a fost comis de o tânără; tocmai noua generaţie ar trebui să fie mai deschisă când e vorba să interacţioneze cu alte naţii.
Din toată povestea asta pierd toţi orădenii, în schimb profită unii politicieni. UDMR-iştii au ieşit cu comunicate belicoase pentru a se erija în singurii apărători ai maghiarilor din Oradea. Trebuie şi ei să-şi justifice existenţa.
Cum să explice electoratului propriu că au renunţat la ceardaş pentru a dansa sârba în căruţă cu un grup infracţional din Teleorman? Cum să explice unor alegători prooccidentali că au dat mâna cu urmaşii comuniştilor?
Marea tragedie a tuturor partidelor din România, iar UDMR nu face excepţie, este că sunt populate cu oameni de slabă calitate, fără viziune. Pe măsură ce alegerile se vor apropia, provocările unor inconştienţi vor fi o adevărată mană cerească pentru partidele fără idei sau cu idei fixe.