Săptămâna trecută, miercuri, ALDE şi-a anunţat candidatul la Primăria Oradea - Ştefan Herchi. Adversarii s-ar înşela ignorându-l: "noul venit" are nu doar experienţa a aproape două decenii de apartenenţă la PNL, renunţând la acest partid anul trecut cu convingerea că a fost "confiscat" de vechii pedelişti, ci şi pe cea a unei funcţii administrative, la începutul anilor ’90 fiind viceprimar, şi nu doar al oraşului, ci al... judeţului Bihor.

Născut într-o familie de etnici maghiari cu 61 de ani în urmă, căsătorit cu o educatoare recent pensionată, împreună cu care are o fiică în pragul măritişului, avocatul şi profesorul Ştefan Herchi afirmă că şi-a asumat candidatura pentru ca Primăria să ţină cont mai mult de părerile orădenilor. Nu pentru că ar nega necesitatea marilor investiţii făcute în ultimii ani, dar - explică el în interviul acordat BIHOREANULUI - unele puteau fi eşalonate pe o perioadă mai lungă de timp, aşa încât locuitorii oraşului să nu se simtă obligaţi la "sacrificii" pentru confortul şi prosperitatea viitoare.

- În anii 90 aţi fost viceprimar al judeţului Bihor. Ce însemna asta?

- Din decembrie 1989 până în ianuarie 1990 activitatea administraţiei publice a fost blocată. Pe 20 ianuarie ’90 eram procuror la Procuratura Bihor, iar şefa mea, Viorica Şaitoş, m-a propus în această funcţie absolut nouă. Până în decembrie, judeţul avea un Consiliu Popular, organ deliberativ controlat, evident, de Partidul Comunist, hotărârile acestuia fiind puse în aplicare de un Birou Executiv. După schimbarea de regim, rolul Consiliului Popular Judeţean l-a luat CJPUN (n.r. - Consiliul Judeţean Pentru Uniune Naţională), condus de Constantin Bozântan (n.r. - devenit ulterior lider al PNL Bihor), iar organul executiv era primarul judeţului, Doru Drăghici (n.r. - şi el, apoi, tot lider PNL Bihor).

Eu nu prea am vrut să devin viceprimar al judeţului, dar procurorul-şef mi-a spus că era o chestiune provizorie şi că postul îmi rămâne blocat la Procuratură. CJPUN m-a votat pe mine în această funcţie, cu o majoritate covârşitoare, la concurenţă cu Csapo Jozsef (n.r. - ulterior lider UDMR). Am răspuns câteva luni de partea tehnică, din decembrie se adunaseră teancuri de dosare, de pildă autorizaţii de construcţie, şi de gestionat treburile curente, că se făceau tot felul de reorganizări, se schimbau directori de întreprinderi... Cred că ne-am făcut treaba bine, în Bihor nu au fost probleme majore, ca în alte judeţe. Prin iunie-iulie 1990 a început să circule zvonul că vom fi schimbaţi, ceea ce s-a şi întâmplat.

"Nu cred că aş fi rezistat în Parchet"

- Aţi fost - cum se spune despre Monica Macovei - un procuror comunist, iar acum practicaţi ca avocat în civil. Cum v-aţi transformat?

- După ce am absolvit Dreptul la Cluj, în 1979, am fost repartizat consilier juridic la Fabrica de Confecţii din Marghita, iar după câteva luni am fost transferat la cea din Oradea. În Procuratură am intrat în 1983, fiind procuror criminalist până în 1989. În iulie 1990, când am revenit în Procuratură, era deja alt şef, care mi-a spus că trebuia să fiu reîncadrat de la zero. În condiţiile astea, am plecat din sistem, mai ales că mi s-a făcut o ofertă de consilier juridic la o firmă austriacă. Dacă aş fi rămas, azi eram pensionar cu o pensie consistentă, dar nu regret, pentru că am avut o activitate care m-a satisfăcut mai mult decât munca în Procuratură, mai ales în anii ’95-2000, când nu ştiu dacă aş fi rezistat, în primul rând psihic. Am continuat, deci, în Dreptul Civil, mai ales că în 1988 îmi luasem şi doctoratul, cu o lucrare despre bugetele de venituri şi cheltuieli ale întreprinderilor de stat. În 1996 am intrat în avocatură şi tot atunci am fost invitat să predau şi la Facultatea de Drept din Oradea.

- Sunteţi şi vicepreşedinte al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Bihor, unde judecaţi litigii comerciale. Cum poţi fi concomitent şi avocat, şi judecător?

- Arbitrajul e o formă alternativă de jurisdicţie. Părţile aleg arbitrii care le judecă, iar soluţionarea se face după Codul Civil, legi şi regulamente. Avantajul e rapiditatea, pentru că hotărârea se ia în cel mult 5 luni, economicitatea, taxele de arbitraj fiind mai mici decât cele din instanţe, şi faptul că soluţiile sunt definitive şi executorii. Poziţia de arbitru, pentru că judeci cu acordul părţilor, te face să fii echilibrat.

"Am libertate totală"

- Aţi fost membru PNL din 1996 până în 2015. De ce aţi plecat din acest partid?

- Ca viceprimar al judeţului în 1990, semnam autorizaţiile primelor firme, iar pentru că apoi am activat în privat mi-am format convingerea că statul nu are ce căuta prea mult în relaţia dintre cetăţeni şi deloc în economie, unde trebuie să arbitreze, nu să activeze. De aceea am şi intrat în PNL, dar am fost mai retras, pe considerentul că în faţă trebuie să iasă tinerii. Reticenţa asta am avut-o şi în ALDE, colegii de aici au insistat destul până să accept candidatura.

- Şi de ce aţi ales ALDE?

- Datorită unui prieten, Mircea Teaha (n.r. - fost copreşedinte ALDE Bihor), şi lui Tăriceanu, un liberal autentic. Pe de altă parte, de vreo doi ani mă întrebam cât de liberal rămăsese PNL după ce a trecut la PPE (n.r. - Partidul Popular European) şi ne-am înhăitat cu PD-iştii lui Băsescu. Nu m-am mai regăsit acolo, nu puteam sta la aceeaşi masă cu cei care au tăiat salarii.

- ALDE e o disidenţă înfiinţată de Călin Popescu Tăriceanu şi de preşedintele PC, Daniel Constantin, deci "partid de lideri". Cum surmontează ALDE acest deficit în Bihor?

- E adevărat că am pornit cu handicapul unei organizări deficitare, dar încercăm să construim o organizaţie funcţională, iar la ALDE îmi place că organizaţiile locale au din partea celei judeţene libertatea de a se structura şi de a lua decizii autonom.

- Când şi cum aţi hotărât să candidaţi la Primăria Oradea?

- De mai puţin de două luni, după ce colegii m-au convins că aş fi un bun candidat. De atunci activez în acest sens cu toată convingerea.

- Cum vă gândiţi să gestionaţi campania în condiţiile în care organizaţia municipală ALDE e condusă de alte persoane?

- Am libertate absolută. Dorin Corcheş, la fel ca Adrian Tunduc, sunt copreşedinţii organizaţiei municipale, care m-a validat şi îmi acordă tot sprijinul.

Bolojan, "cu tancul"

- Ce consideraţi că nu a făcut bine primarul Ilie Bolojan? Când eraţi colegi în PNL ce i-aţi reproşat?

- Nu i-am reproşat nimic, pentru că, v-am spus, în PNL am stat mai în spate. Pe de altă parte, în primul mandat nici nu prea aveam ce să-i reproşez. Oradea era atunci în avarie, iar dânsul a trebuit să intre în acţiune cu tancul, cum se zice. În al doilea mandat lucrurile au evoluat, dar din păcate sistemul de lucru a rămas acelaşi, avem această locomotivă, acest tanc pe care este Bolojan şi care trece peste orice pentru a realiza un scop. Uneori e OK, chiar trebuie să te războieşti, mai ales cu sistemul centralizat de la Bucureşti, dar m-a deranjat că aceeaşi atitudine o are şi faţă de locuitorii oraşului. Nu-i consultă sau o face formal. Sunt peste 200.000 de orădeni, poate tot cu atâtea păreri, dar într-o democraţie trebuie să ţii seama de cât mai multe opinii. S-au luat multe decizii care deranjează...

- Concret?

- De exemplu cu parcările galbene. Eu am un abonament lunar de 70 lei, dar dacă nu găsesc libere parcări albe trebuie să plătesc separat pentru cele galbene. S-a spus să nu se ocupe de dimineaţa până seara un loc în centru, pentru că aici vine toată lumea să-şi rezolve problemele, dar s-a gândit cineva că sunt şi persoane care lucrează în centru 8-10 ore pe zi? Discutabile sunt şi deciziile privind îndatorarea municipalităţii ori noul CET. Sigur, lucrurile trebuie continuate, altfel am face ca şi cu Autostrada Transilvania, rămasă în aer, dar orădenii puteau fi întrebaţi dacă investiţiile trebuie făcute rapid sau eşalonat pe 10-15 ani, ori dacă nu erau mai bune centralele de cartier. Sigur, opiniile pot fi foarte diverse, iar deciziile le ia în final tot conducerea Primăriei, dar aceasta se poate întreba dacă, atunci când există 51%-49% pentru şi contra unei iniţiative, diferenţa o îndreptăţeşte să ia acea decizie şi nu alta.

"Dezvoltare cu cât mai puţine convulsii"

- Ce aţi schimba în modul de a conduce oraşul dacă aţi primi suficiente voturi?

- În primul rând această percepţie a relaţiei cetăţean-administraţie. Consider că administraţia trebuie să ţină cont mai mult de cetăţean. De asemenea, vreau un parteneriat solid între Primărie şi Universitatea din Oradea, dar şi cu celelalte: Agora, Partium, Emanuel. Universităţile pot nu doar să furnizeze specialiştii necesari oraşului, ci şi un suport ştiinţific şi tehnic pentru proiecte, de exemplu în geotermalism, în circulaţie rutieră etc., plus implicarea în viaţa oraşului, de pildă să-şi deruleze anumite activităţi în cadrul Toamnei Orădene, a altor festivaluri...

- PNL şi Ilie Bolojan au avantajul deţinerii funcţiei şi rezultatelor de până acum, PSD îşi fixează campania pe critici totale. Dvs cum vă veţi poziţiona faţă de competitori?

- Eu cred că trebuie criticat ce este criticabil, dar nu demolat ce s-a făcut bine, pentru că nu e normal să porneşti mereu de la zero. Obligatoriu este însă să ne schimbăm viziunea, astfel încât oraşul să genereze dezvoltare şi prin ceea ce deja are, nu doar prin ceea ce se realizează acum, iar dezvoltarea să se manifeste în toate domeniile şi să se facă cu cât mai puţine convulsii, fără sacrificarea locuitorilor. Eu am 61 de ani şi numai de sacrificii am auzit: până în 1989 ne-am sacrificat să reconstruim ţara, să construim socialismul multilateral dezvoltat, să plătim datoriile, din 1990 ne-am sacrificat să aruncăm comunismul peste bord, să facem capitalism, dar ajunge cu sacrificiile, să ne şi trăim vieţile!

- Ce rezultat speraţi să obţineţi? Veţi fi cap de listă pentru Consiliul Local?

- Bineînţeles. Cum să vrei să fii primar fără să accepţi să te implici în calitate de consilier? Eu zic că la alegeri ALDE va face peste 5%, sper să avem cel puţin trei consilieri locali.

- Puteţi enumera câteva nume care vor figura pe listă?

- Lista e încă în discuţie, dar vă pot da un nume: Ioan Mintaş, de la Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii.

"UDMR reprezintă interesele numai ale unor maghiari"

- Cât a contat sângele maghiar în desemnarea dvs de către ALDE? Vizaţi şi electoratul pe care UDMR îl consideră ca aparţinându-i din oficiu?

- Din punctul meu de vedere nu contează, dar probabil colegii mizează şi pe acest aspect. Ştiu că în mod tradiţional ungurii votează UDMR, din cauza percepţiei care le-a fost inoculată, şi anume că numai UDMR le reprezintă interesele. Dar e o percepţie greşită, s-a dovedit că UDMR reprezintă interesele numai ale unor maghiari.

- Apropo de asta, cum explicaţi agenda exclusivistă a formaţiunilor maghiare? Şi puţinătatea etnicilor maghiari care candidează pentru formaţiunile româneşti...

- Un prieten mi-a spus că dacă în ’90 intram în UDMR aş fi fost senator pe viaţă, dar mie mi s-a părut eronat să vezi lucrurile din perspectiva unei formaţiuni etnice. Orădeni suntem toţi, indiferent de etnie, iar a vedea lucrurile în cheie etnică nu face decât să creeze hiatusuri.

"Oradea merită efortul"

- Ca avocat şi universitar v-aţi făcut un nume pe care acum îl puneţi la bătaie pentru un partid. Aţi luat în calcul posibilele reacţii de campanie, de obicei mai înfierbântate, care v-ar putea şifona imaginea profesională?

- Da, am luat în calcul. Mă aştept la atacuri, soţia mă întreba dacă asta îmi lipseşte mie, dar mi-am asumat riscul, convins că Oradea asta merită efortul.

- La Universitate vor fi alegeri pentru postul de rector. Pe cine veţi susţine dintre cei doi candidaţi, pe actualul rector Constantin Bungău sau pe senatorul PSD Florian Bodog?

- Am o opţiune, dar n-o fac publică, întrucât sunt preşedintele Biroului Electoral Universitar, care organizează alegerile, deci trebuie să fiu echidistant faţă de candidaţi.  

- Rostogolit pe Facebook, textul unui site din Bucureşti sugerează că aţi face "blat" cu PNL, deoarece aţi fost asociat cu viceprimarul Mircea Mălan în cabinetul de avocatură. Cum răspundeţi?

- Fiecare poate spune ce vrea. Probabil e un prim atac electoral, benefic PSD, dar ce să zic? Avocatura e o profesie prin excelenţă liberală, iar Mălan şi soţia sa mi-au fost studenţi şi apoi asociaţi acum peste un deceniu, după care şi-au făcut propria firmă de avocatură. De atunci drumurile noastre s-au despărţit complet.