Strada George Enescu intră într-un amplu proces de destructurare. Dacă până acum vedeam clădiri dărâmate, multe pe bună dreptate, pentru că erau nişte cocioabe, de data asta buldozerul se pregăteşte să violeze vechea policlinică de copii, ulterior ajunsă policlinică cu plată.
Dacă se aplică principiile clasice de transformare a caselor în blocuri, noua clădire va avea un demisol înalt cât un parter, un parter cât un etaj, la care se vor mai adăuga două caturi, un etaj retras şi o mansardă. Şi, uite aşa, ceea ce noi ne imaginăm că este o clădire mică şi cochetă se transformă în ditamai blocul. Şi, odată precedentul comis, localnicii vor fugi ca potârnichile, pentru că nimănui nu-i convine să fie filat în dormitor de cine ştie ce vecin de la etajul 5.
Ciudat este că în timp ce densifică strada Enescu, cu locatari şi maşinile aferente, Primăria anunţă că are în plan să o transforme în zonă pietonală (asta, chit că pietonalizarea nu are nicio noimă într-o zonă lipsită de vad comercial).
Constat cu tristeţe că, de fapt, întreaga zonă este într-un haos edilitar exemplar, începând cu străpungerea de pe Libertăţii, continuând cu blocul minune de lângă Tribunal şi sfârşind cu noile dezvoltări de pe strada Enescu. Nu înţeleg de ce nu se aplică un principiu care în alte locuri a dat roade. Să se păstreze faţada, iar, în spate, arhitecţii nu au decât să-şi pună talentul la bătaie, dar nu pentru blocuri înalte, ci pentru clădiri decente ca înălţime.
Am văzut că CMUAT-ul a cerut în multe locuri păstrarea faţadei - la fabrica de blănuri Rovex, la o clădire de lângă Clubul Constructorilor, ba chiar şi pe strada Primăriei. Dacă nu ne ţinem de asta, o să ajungem ca la Cluj, unde măreţul zgârie nori care ne întâmpină când ajungem dinspre Oradea are doar 3 etaje, celelalte 22 fiind trecute la categoria parcări, subsol şi demisol.