Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor s-a dovedit neîncăpătoare marți după-masă, cu prilejul unui eveniment aparte: proiecția filmului „Anul Nou care n-a fost” și o dezbatere pe teme ce țin de comunism la care au participat doi specialiști din cadrul CNSAS.
Publicul, format în mare parte din elevi de liceu, ar fi fost și mai numeros dacă încăperea ar fi avut mai multe locuri disponibile decât cele peste 150. Unii spectatori au stat pe scările amfiteatrului, doar ca să nu piardă evenimentului, în timp ce înainte de ora anunțată de începere, 16, angajații Muzeului au fost nevoiți să oprească accesul spre sală, deziluzionând oameni care sperau totuși să prindă un loc liber.
A 19-a oprire
În cadrul unei scurte introduceri pe care a făcut-o, directorul MȚC, Gabriel Moisa, a precizat că filmul regizat de Bogdan Mureșanu este „perfect pentru cineva care vrea să acceadă ușor la istorie”.
Moisa i-a prezentat și pe invitații evenimentului, actorul Andrei Miercure și reprezentanții CNSAS Germina Nagâț (originară din Oradea, membră în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității) și Andrei Galiță, investiogator, în timp ce regizorul Mureșanu și actorul Mihai Călin n-au mai reușit să ajungă la Oradea.
„Duetul” de proiecție și dezbatere completează o inițiativă cu rol educativ a specialiștilor CNSAS, care încearcă să ducă rezultatele cercetării în mijlocul oamenilor și care a avut până acum 19 opriri în țară. La Oradea, evenimentul s-a organizat prin colaborarea MȚC cu CNSAS, dar și cu sprijinul BIHOREANULUI, investigatorul Andrei Galiță precizând, de altfel, în cadrul întâlnirii, că Florin Ciucaș, redactorul șef al ziarului, a fost „capul răutăților”.
Elevi racolați de Securitate
După proiecția peliculei care prezintă viața a șase personaje în zilele din preajma Revoluției din decembrie 1989, răsplătită cu aplauze de spectatori, Moisa și invitații săi au pornit o discuție pe tema comunismului. Primul a luat cuvântul actorul Andrei Miercure, care, născut fiind în 1997, a mărturisit că a știut puține despre comunism, până să ajunge să joace în filme care abordau această tematică.
Totuși, a înțeles că „ar trebui să ținem de libertatea asta pe care am obținut-o cu greu”, o idee la care a făcut referire și directorul MȚC, precizând că românilor „le-a trecut glonțul pe la ureche”, adică au fost aproape de a vota pentru renunțarea la libertăți, aluzie evidentă la candidatul la prezidențiale Călin Georgescu.
Apoi, Andrei Galiță le-a dezvăluit orădenilor cum acționa poliția politică din anii comunismului, dar nu într-o manieră teoretică, ci printr-un exercițiu care a făcut experiența mai palpabilă: o tânără din public a jucat rolul unei adolescente de 16 ani din comunism, care a trimis o scrisoare la Radio Europa Liberă, motiv pentru care a intrat în vizorul Securității.
Ca să afle identitatea acestor expeditori, a explicat Galiță, ofițerii de Securitate racolau elevi, având chiar un formular tipizat de angajament dedicat lor, semn că practica nu era defel rară. Fiecare semnatar se angaja „să sprijin în mod secret, organizat activ și sincer” organele de securitate „pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului”, iar apoi i se întocmea o fișă a colaboratorului, care conținea inclusiv o caracterizare „psihofizică”.
Un lucru grotesc
Investigatorul a prezentat și modul în care acționa Securitatea, prin percheziții secrete, amplasarea de microfoane, filaje și interceptarea corespondenței. Orădenii prezenți au avut ocazia să și vadă obiecte folosite de securiști, cum ar fi un șperaclu (foto sus) care putea deschide orice ușă din România comunistă ori o cameră foto și video care putea fi acționată de la distanță, dar și să răsfoiască o replică a dosarului de Securitate al lui Mugur Călinescu, un elev din Botoșani prins după ce a scris mesaje anti-comuniste în spațiul public.
Nu întâmplător a fost adus un exemplar copiat din dosarul lui Călinescu, deoarece problema racolării de informatori din rândul elevilor a devenit tema principală a discuției de la Muzeul Țării Crișurilor. Așa cum a subliniat Germina Nagâț, problema racolării minorilor, unii chiar cu vârste mai mici de 16 ani, care au fost forțați să semneze angajamente de care nu ar fi trebuit să le spună nici măcar părinților, a rămas nedezbătută în ultimii 35 de ani, iar din ea rezidă o alta: cea a complicității profesorilor.
Dacă „influențarea pozitivă”, atenționarea și avertizarea nu funcționau pentru elevii anti-comuniști, aceștia erau „puși în dezbatere publică” în fața tuturor profesorilor, colegilor și personalului din școala lor, în cadrul unor întâlniri în care erau criticați de la un capăt la altul, înainte de a fi exmatriculați și, implicit, stigmatizați.
„Regimul comunist în ultimii 15-20 de ani de Ceaușescu a făcut un lucru grotesc cu copiii. A racolat ca informatori foarte mulți minori, e vorba de mii de copii recrutați în jurul vârstei de 14-16 ani. E ceva ce s-a întâmplat sistematic, în școală, cu complicitatea diriginților, profesorilor care cunoșteau copiii și care dădeau informații pentru acele fișe ale colaboratorilor, că n-avea securistul de unde să știe cine e bun la învățătură”, a explicat Nagâț.
„Subiectul nu există”
Specialista a precizat că în arhivele CNSAS au fost documentate mii de asemenea cazuri, dar totuși, niciun profesor din România n-a reclamat, post-Revoluție, practica imorală de a pune presiune pe copii.
„Avem un subiect la care trebuie să ne gândim serios. Profesorii și foștii elevi sunt adulții de azi, care poartă după ei povestea asta. Sunt printre noi”, a spus Germina Nagâț, precizând și că în această practică din școala comunistă ar putea fi un răspuns pentru care mulți oameni de azi sunt „atât de confuzi, fracturați, împărțiți în tabere”.
„Nici nu se discută despre subiect, subiectul nu există! Aștept momentul în care un profesor ieșit la pensie va veni să spună: «Așa este, așa s-a întâmplat», să povestească partea care lipsește. Aștept profesorul decent care să iasă primul”, a mai spus cercetătoarea, cu aluzie la tăcerea complice a dăscălimii.
La finalul întâlnirii, orădenii curioși și care au rezistat la evenimentul ce s-a întins pe durata a patru ore, au putut să le adreseze întrebări specialiștilor, ocazie cu care mulți liceeni au aflat că pot solicita CNSAS, inclusiv online, pe site-ul www.cnsas.ro, furnizarea copiilor dosarelor bunicilor sau părinților (dacă aceștia sunt încă în viață, este necesar și acordul lor). Au fost chiar îndemnați în mod repetat să o facă, de dragul adevărului despre trecut...
