De 5 ani, procurorii vor să-l "înfunde" şi nu reuşesc. Ţinta e Nicolae Oros, zis Iepu, singurul suspect în cazul uciderii taximetristului Bajkan Peter, găsit împuşcat într-un şanţ, pe Calea Sântandreiului. Tânărul, care avea atunci 23 de ani, a fost arestat imediat după descoperirea crimei, eliberat câteva zile mai târziu, arestat din nou şi trimis în judecată în iulie 2009. În lipsa unor probe indubitabile, până în prezent a fost achitat de trei instanţe: întâi la Tribunalul Bihor, iar apoi, în două rânduri, şi de Curtea de Apel Oradea.
Cu toate acestea, procesul nu s-a terminat nici până azi. Asta pentru că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a ferit să dea un verdict, aruncând în două rânduri "mâţa moartă" înapoi la Curtea de Apel. Pentru a treia oară, aceeaşi instanţă e chemată să se pronunţe, de astă dată definitiv: este sau nu, Nicolae Oros, criminalul?
Un singur suspect
Taximetristul Bajkan Peter (foto) a fost găsit mort în 2009, pe 11 februarie, într-un şanţ din Calea Sântandreiului, procurorii stabilind că fusese ucis prin împuşcare, cu un revolver cu glonţ, în timp ce se afla la volanul autoturismului. Maşina a fost descoperită o noapte mai târziu, abandonată în parcarea unui bloc din strada Lăpuşului, în spatele complexului comercial Trei G. Tot atunci, procurorii l-au reţinut şi pus sub învinuire pentru omor pe Nicolae Oros, în baza amprentei lăsate pe uşa maşinii şi a unei declaraţii a tatălui său, care nu îi confirma alibiul cum că în noaptea crimei tânărul ar fi dormit acasă.
Pe 20 februarie 2009, Curtea de Apel a dispus punerea sa în libertate, apreciind că procurorii nu au adus probe clare, însă după o lună Oros era din nou după gratii. Procurorii primiseră raportul de expertiză biocriminalistică întocmit la Bucureşti, şi susţineau că ADN-ul tânărului apare pe volanul maşinii şi pe mufele staţiei de emisie-recepţie. Atâta doar că, la ridicarea probelor, au omis să indice pe recipientele în care au depozitat probele şi locul de unde le culeseseră.
În condiţiile în care Oros a recunoscut că a circulat cu maşina victimei cu o zi înainte de comiterea crimei, avocatul său, Răzvan Doseanu, a cerut o contraexpertiză: să se stabilească exact unde anume au fost găsite urmele tânărului. Degeaba, cererea a fost refuzată, pe motiv că probele culese din maşină s-ar fi "consumat" la prima analiză, cantitatea prelevată pe lamele fiind prea mică pentru încă o analiză.
Dotare slabă
Supărător era şi faptul că arma cu care taximetristul fusese împuşcat nu a fost găsită niciodată, dar şi acela că - invocând că nu avea parafină cu care să "depisteze" pe mâna suspectului eventuale urme de praf de puşcă - Parchetul a refuzat să-i facă o probă cu această substanţă, care ar fi elucidat dacă a tras cu o armă sau nu. Mai mult, după analizarea urmelor de paşi găsiţi la faţa locului, s-a dovedit că acestea nu-i aparţineau tânărului, fiind diferite nu doar modelul, ci şi mărimea pantofilor purtaţi de el.
În ciuda faptului că n-au reuşit să-i dovedească vinovăţia, pe 3 iulie 2009 procurorii Parchetului Bihor au dispus trimiterea în judecată a lui Nicolae Oros, pentru omor deosebit de grav, tâlhărie şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Fireşte, cu inculpatul în stare de arest. În timpul procesului, însă, problemele s-au înmulţit...
Achitări pe linie
Dezbaterile au început la Tribunalul Bihor unde, pe 17 martie 2010, cu o zi înainte de pronunţarea sentinţei, ştiind că probele erau "subţiri", procurorii au făcut o solicitare-şoc: audierea unui martor cu identitate protejată! Judecătoarea a încuviinţat cererea şi a repus cauza pe rol, stabilind un nou termen de judecată, la care, însă, procurorul de şedinţă a venit cu o nouă surpriză: martorul, care era un deţinut din Penitenciarul Oradea, nu mai voia să facă declaraţii! Mai mult chiar, din spatele gratiilor a transmis rudelor lui Oros că procurorii au vrut să-l instige la mărturie mincinoasă. În aceste condiţii, judecătorii au pronunţat sentinţa doar pe probele existente în dosar, Oros fiind achitat şi eliberat din arest.
Sentinţa a fost menţinută ulterior, în 2011, şi de Curtea de Apel Oradea, iar dosarul a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care ar fi trebuit să dea verdictul final. Instanţa supremă n-a făcut totuşi acest lucru, admiţând în schimb un recurs al procurorilor care reclamau că judecătorii orădeni nu au analizat temeinic probele. Ca urmare, dosarul a fost retrimis la Curtea de Apel pentru rejudecare. Soluţia a fost dată cu împotrivirea unuia dintre judecători, care considera că recursul procurorilor era fără temei, iar Oros ar fi trebuit achitat.
Cum era de aşteptat, noul proces de la Oradea a avut acelaşi deznodământ: anul trecut, pe 17 ianuarie, Curtea de Apel l-a achitat încă o dată pe Oros. Soluţia nefiind definitivă, procurorii au atacat-o printr-un nou recurs, judecat tot la Înalta Curte. Unde - după ce au amânat pronunţarea de patru ori - pe 31 octombrie judecătorii au retrimis dosarul Curţii de Apel Oradea, tot pentru rejudecare!
Din nou la bară
Motivul? Magistraţii descoperiseră că expertiza realizată de Institutul Naţional de Medicină Legală în ancheta din 2009 a Parchetului Bihor a fost făcută având ca probă de comparaţie o mostră de salivă "furată", pur şi simplu, de la suspect. Ce se întâmplase? Deşi erau obligaţi să-i ceară acordul pentru prelevarea de probe ADN, de teamă că Oros va refuza, procurorii au "omis" această formalitate, luându-i o probă de salivă în timp ce acesta se afla în arest, sub pretextul unei consultaţii stomatologice.
Ajuns din nou în sarcina Curţii de Apel Oradea, cazul a intrat în dezbateri luna trecută, pe 21 ianuarie, când judecătorii au dispus atât o nouă expertiză ADN, cât şi audierea a cinci martori, trei propuşi de procurori şi doi de apărătorul lui Oros, plus un expert tehnic, Ioan Urda, cel care analizase aparatul de taxat din maşina victimei şi care stabilise, pe ore şi minute, ultimele curse efectuate de Bajkan în seara morţii.
Punct şi de la capăt
Noile audieri s-au desfăşurat marţea trecută, pe 11 februarie, şi au durat peste trei ore. Judecătorul i-a ascultat, din nou, pe fratele şi pe tatăl lui Oros, pe doi colegi ai victimei şi pe expertul tehnic, care a adus o nouă probă în favoarea tânărului: ultima cursă a taximetristului începuse la ora 4.20 dimineaţa şi durase 45 de minute. Or, în condiţiile în care telefonul lui Oros a fost localizat la 5.30 dimineaţa în apartamentul părinţilor săi din cartierul Rogerius, era puţin probabil ca la momentul crimei el să fi fost pe Calea Sântandreiului. Ar fi însemnat ca în doar 10 minute să şteargă urmele, să ascundă maşina şi să şi ajungă acasă, în alt capăt al oraşului.
Cert e că procesul continuă, urmând ca la termenul viitor să mai fie audiat încă un martor, dar şi tânărul acuzat de crimă. Tot atunci este aşteptată şi comunicarea rezultatului noii expertize. "Rezultatul va fi acelaşi, nimeni nu neagă faptul că Oros a fost în maşină. Problema e alta: unde anume au fost găsite urmele lui. Nu-i totuna să fi fost găsite pe volan, ceea ce ar fi însemnat că putea conduce maşina, sau pe locul din dreapta, al pasagerului", explică avocatul Răzvan Doseanu (foto).
Nu vor nimic
Până şi familia taximetristului omorât e convinsă că nu Iepu este autorul faptei. De altfel, pe 10 martie 2011, la ultimul termen de judecată la care s-a prezentat, văduva lui Bajkan a solicitat retrimiterea dosarului la Parchet, pentru găsirea adevăratului criminal şi a anunţat că nu mai are nicio pretenţie faţă de Oros. După care nici n-a mai participat la nicio altă şedinţă de judecată.
Care va fi deznodământul? După ce a fost achitat în trei rânduri, de 10 judecători, dintre care patru de la instanţa supremă, mai poate fi considerat Nicolae Oros ucigaşul taximetristului? Răspunsul îl vor da magistraţii orădeni, iar verdictul, de astă dată, măcar va fi unul final. Nu de alta dar, potrivit noului Cod penal, procesele se încheie obligatoriu la Curţile de Apel...
SURPRIZE, SURPRIZE...
Martor de serviciu
Misteriosul personaj pe care în 2010 procurorii au încercat să-l prezinte la Tribunalul Bihor ca martor cu identitate protejată care "deţine aspecte esenţiale şi relevante pentru cauză" era, de fapt, un hoţ care îşi ispăşea pedeapsa în Penitenciarul Oradea, în aceeaşi celulă cu Oros, şi ar fi avut sarcina să dezvăluie că tânărul i-a destăinuit crima.
Aranjamentul a fost dezvăluit, însă, chiar de "martor", într-un bilet transmis rudelor lui Oros, în care a arătat că anchetatorii au încercat să-l folosească la fel cum o mai făcuseră şi înainte, într-un alt caz de omor. Bărbatul se referea la o crimă din 2003 mascată într-un accident rutier. Victima fusese un bătrân din satul Belfir, comuna Tinca, al cărui cadavru fusese găsit pe marginea şoselei, dar care, după cum au stabilit ulterior criminaliştii, fusese de fapt ucis în bătaie. Şi în acest caz procurorii au avut un singur suspect, pe Stana Ludovic, un localnic pe care bătrânul îl primise în casă ca îngrijitor. Acesta a fost trimis în judecată deşi niciuna din expertizele ADN nu i-au putut atesta vinovăţia.
În 2009, însă, procurorii au cerut judecătorilor, la fel cum aveau s-o facă şi în cazul Oros, audierea unui martor. Acelaşi individ ca în procesul lui Iepu! În baza depoziţiei respectivului, cum că Stana Ludovic i-a povestit crima, acesta a fost condamnat la 20 de ani de închisoare.
Citiţi pe această temă şi articolul "Nicolae Oros, tânărul acuzat că l-a împuşcat pe taximetristul găsit mort pe centură, a fost declarat nevinovat!"