Zilele acestea se discută în spațiul public despre demararea, de către unele partide politice, a procedurii de suspendare a Președintelui României. În acest context, este important de înțeles cât de legală (constituțională) și mai ales cât de eficientă poate fi o asemenea procedură.
Din perspectiva legalității (constituționalității), Parlamentul este singurul care apreciază dacă se impune sau nu ca președintele să fi suspendat, avizul Curții Constituționale nefiind obligatoriu pentru Parlament.
Pe de altă parte, însă, este de ordinul evidenței că persoana care lucrează încă la Palatul Cotroceni nu mai este Președintele României, din data de 22 decembrie 2024, dată la care i-a expirat cel de-al doilea mandat.
Așa cum am arătat și la finalul anului trecut, potrivit Constituției, mandatul președintelui în funcție poate fi prelungit, prin lege organică emisă de Parlament, numai în caz de război sau de catastrofă.
România nu este în război sau catastrofă (nu vorbim aici în termeni economici), iar Parlamentul nu a adoptat o asemenea lege. Articolul 83 alin (2) invocat de actualul locatar de la Cotroceni, care prevede că mandatul președintelui în funcție se exercită până la depunerea jurământului de către președintele nou ales, nu poate fi scos din context și se aplică doar în situația în care au fost organizate și finalizate alegerile prezidențiale. Altminteri, actualul locatar ar putea deveni „monarh”, aspect categoric interzis de actuala Constituție republicană a României.
Din perspectiva eficienței, însă, o suspendare a locatarului de la Cotroceni nu ar rezolva problemele, ci le-ar amplifica. Pe de-o parte, este logic că nu poți suspenda din funcție pe cineva care nu o ocupă legal, ci ca „uzurpator”, iar pe de altă parte, suspendarea ar declanșa automat un referendum pentru demiterea celui care ocupă funcția, ce trebuie organizat în termen de o lună de la data suspendării.
Dacă întreaga procedură ar fi parcursă cu succes, la finalul lunii februarie sau în prima jumătate a lunii martie ar trebui să avem, deci, referendum pentru înlăturarea „uzurpatorului”. Dacă ar fi înlăturat ca efect al referendumului, ar trebui organizate alegeri pentru un nou președinte în termen de trei luni, adică până la jumătatea lunii mai, exact când sunt programate acum noile alegeri prezidențiale.
Ca atare, o asemenea procedură apare ca inutilă din perspectivă practică, cel puțin la acest moment, astfel că, din păcate, locatarul de la Cotroceni va mai rămâne la „căldurică” cel puțin până în luna mai, iar „uzurparea” de putere va fi un aspect ce va fi judecat de istorie.
Nu ne rămâne decât să sperăm că o asemenea absurditate nu se va mai repeta în viitor, pentru că aceasta, alături de multe altele mai mici, nu face altceva decât să „scuture” temelia constituțională a Statului Român.