Szabo Odon: "Stau cu soţia şi patru copii în două camere"

De formaţie istoric şi ca ocupaţie muzeograf, căsătorit şi cu patru copii, la 35 de ani Szabo Odon se poate considera împlinit. Intrat în politică abia de zece ani, a ajuns să fie perceput ca o adevărată eminenţă cenuşie în umbra şi, mai nou, chiar în locul mentorului său, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Alexandru Kiss, care îi cedează vizibil prim-planul ieşirilor publice. Atât de vizibil încât despre tânărul consilier judeţean se spune că va şi urma în fotoliul de preşedinte de judeţ după alegerile din 2012.

- Ce model de politician aveţi?

- Modelul meu nu se leagă de o anumită persoană, ci de câteva principii. Îmi plac politicienii echilibraţi, pregătiţi profesional şi umani.

- Aparţinând unei minorităţi, nu regretaţi că inevitabil nu veţi putea ocupa funcţii mai mari decât cele la care în mod uzual acced membrii UDMR?

- N-am astfel de regret. Dacă vizezi doar o carieră, bineînţeles că poţi crede că aceasta poate fi o plafonare, dar numai de moment. O asemenea limitare nu poate exista peste 20 de ani. Gândiţi-vă că în urmă cu 20 de ani nimeni n-ar fi crezut în Bihor că putem avea, de pildă, primari acolo unde nu avem majoritatea populaţiei. Şi acum, uite, sunt trei comune - Chişlaz, Tăuteu, Lugaşu de Jos - unde avem primari chiar dacă populaţia nu e majoritar maghiară. Astăzi nimeni nu crede că reprezentantul unei minorităţi poate accede la cea mai înaltă funcţie. Greşit. Dacă anumite contexte erau favorabile, premierul României putea fi acum un etnic german, domnul Klaus Johanis. Eu cred că societatea românească se maturizează aşa mult încât naţionalitatea nu va mai fi pe viitor un handicap.

- Dacă nu aţi fi fost membru UDMR, ce alt partid vi s-ar fi potrivit?

- Mă regăsesc la dreapta, dar cea care merge pe creştin-democraţie cu valenţe liberale. N-aş spune că aş fi fost mai aproape de PNL sau de PDL, dacă asta ţintea întrebarea.

- Având experienţe cu toate partidele „româneşti", cu cine cooperaţi mai bine?

- Nu pot face o ierarhizare, fiindcă în fiecare partid sunt oameni cu care am colaborat foarte bine. De exemplu nu am nimic să-i reproşez domnului Ştefan Seremi, domnului Cornel Popa sau domnului Ilie Bolojan. În fiecare partid sunt anumite interese cu care interferezi mai uşor, cum sunt şi interese care fac o colaborare mai grea. Nici cu PSD-ul nu am avut probleme, în perioada 2000-2004 am avut relaţii bune cu Ioan Şereş, şeful Inspectoratului Şcolar, cu Florian Serac, care era prefect. Oameni care au înţeles că solicitările noastre au vizat mereu probleme reale ce trebuiau rezolvate.

Vine de la ţară

- Adeseori, în Consiliul Judeţean, după ce reprezentanţii altor partide se ceartă pe o problemă, dvs. veniţi cu soluţii şi toată lumea are impresia că în acest fel conduceţi chiar şi în prezenţa preşedintelui Radu Ţîrle şi a vicelui Alexandru Kiss? Cum faceţi? Vă place rolul?

- Poziţia mea de preşedinte executiv al unei organizaţii, care - nu vreau să jignesc pe nimeni - e cea mai mare din judeţ de vreme ce UDMR Bihor are 25.000 de membri, cu păreri adesea divergente, mă obligă să armonizez mereu opiniile. Noi avem o organizaţie vie, şi atunci preşedintele executiv trebuie să fie cel care să adune energiile şi să realizeze un consens cât de cât acceptabil. Această experienţă nu poate fi ştearsă când sunt la Consiliul Judeţean. Cred că aceasta e explicaţia.

- Din 2000 sunteţi consilier judeţean, dar niciodată nu aţi fost în Consiliul Local. De unde această preferinţă?

- Eu provin dintr-o familie de la ţară. Nu mă pot desprinde de aceste rădăcini, mă simt apropiat şi înţeleg problemele zonei rurale. Dublate de calitatea mea în organizaţia judeţeană, preocupările mele pentru judeţ au devenit o recomandare să ocup o asemenea poziţie.

În alianţă, ca la medic

- Care sunt plusurile şi minusurile actualei conduceri a CJ şi de ce?

- Două aş putea spune că sunt lipsurile. În primul rând, o oarecare incoerenţă. Incoerenţa unor decizii poate deriva din lipsa unei viziuni pe termen lung, căci a avea o viziune pe termen lung înseamnă a te vedea şi pe tine în acea viziune. Şi nu vreau să spun altceva decât că aceia care nu se văd şi pe ei pe termen lung nu au posibilitatea unei viziuni pe termen lung. A doua chestiune constă în anumite rigidităţi şi lipsuri de comunicare. Trebuie să ştii să lucrezi cu alţii, cu partidele, cu propriul partid, cu partenerii de coaliţie. Este, dacă vreţi, ca la medic. Dacă te duci la unul nou, care nu te cunoaşte, care nu e medicul tău de familie, rişti să-ţi dea medicamente bune pentru moment. Dar necunoscând antecedentele, predispoziţiile organismului, poate să-ţi facă rău pe termen lung. Eu, deci, sunt adeptul unor continuităţi în administraţie, căci nu totdeauna ce a fost trebuie şters cu buretele. Partea pozitivă e că, totuşi, există o dispoziţie permanentă spre dialog şi că actuala conducere reuşeşte până la urmă să coaguleze opţiunile pentru decizii importante.

- Care ar fi, în viziunea dvs., obiectivele prioritare ale Consiliului Judeţean?

- Atragerea finanţărilor externe, extrabugetare, şi dezvoltarea instituţiilor de învăţământ şi de protecţie socială aflate în răspunderea noastră. Sigur, sunt şi clasicele investiţii masive în infrastructură care, cum am spus, se pot realiza mai ales cu fonduri externe.

- Ar fi corect, util şi benefic ca anumite instituţii de cultură, al căror public e preponderent orădean, să treacă de la judeţ la Primăria Oradea?

- Nu ştiu dacă ar fi benefic sau nu, dar ar fi corect. În momentul când s-a pus problema restructurărilor şi concedierilor, o analiză a relevat că suntem printre foarte puţinele judeţe din ţară unde toate instituţiile de cultură aparţin CJ. E puţin ciudat, dar acest lucru asigură, poate, şi o anumită coerenţă actului cultural. Putem însă şi să ne împărţim pe anumite responsabilităţi cu Primăria.

- Care vă e poziţia faţă de dezvoltarea Aeroportului? Pe actualul amplasament sau trebuie mutat? Şi dacă trebuie mutat, întâi trebuie construit unul nou şi abia apoi demolat acesta?

- Depinde ce dorim. La două avioane pe zi, nu are importanţă dacă îl ţinem unde este sau îl mutăm. Cert e că acum, dacă se construiesc aeroporturi, se proiectează în afara aglomeraţiilor urbane. Dacă vrem un trafic intens, actualul amplasament e nefericit.

Nu-mi propun să fiu prim-ministru

- Veţi candida în 2012 la preşedinţia Consiliului Judeţean, cum se aude?

- Nu e un ţel pentru mine.

- Dar se discută în UDMR, este o probabilitate?

- Eu nu am discutat-o cu nimeni şi nu e, să spunem, neapărat în planul meu de bătaie. Pentru noi cel mai important e să încheiem acest mandat cât mai bine, pentru ca scopurile pentru care am încheiat alianţa în plan local să le realizăm în cât mai mare măsură. În perspectiva lui 2012, cel mai important e să găsim partenerii cu care să putem continua aceste lucruri începute.

- Cu alte cuvinte, candidatul UDMR va fi desemnat în raport de partenerul cu care veţi realiza întâi o înţelegere. Adică va fi o alianţă făcută înainte de alegeri, nu după?

- Opţiunea mea este în această direcţie.

- Ce aşteptări aveţi în carieră? V-aţi propus vreodată o ştachetă sau o limită?

- Nu mi-am propus nicio limită, nici inferioară, nici superioară. Mie îmi place că oamenii mă consideră o persoană care găseşte de multe ori soluţia la o problemă. Dacă eu, Szabo Odon, sunt un instrument prin care UDMR caută soluţii, eu acest rol îl accept. Dar nu-mi doresc să fiu primul ministru al României, primul ungur care ocupă nu ştiu ce funcţie. Mi-am făcut destule ambiţii în zona familială, cu cei patru copii, ca să-mi ştiu bine priorităţile reale.

- Aveţi în vedere să ocupaţi funcţii la vârful UDMR în plan naţional?

- Nu e un scop în sine, aşa cum am spus. Dacă e nevoie de mine, niciodată nu am refuzat o muncă, chiar şi atunci când a trebuit să mutăm o masă. Dar sunt prea patriot local pentru a-mi dori să plec. Nu-mi doresc să plec.

Modelul - doi episcopi

- Care e relaţia cu Tokes Laszlo, care de multe ori a vorbit deloc laudativ despre dvs., spunând că sunteţi „un carierist neruşinat"? De unde vine acest conflict?

- De unde vine, nu ştiu. Eu am un respect pentru domnul Tokes, pentru intransigenţa faţă de regimul comunist şi pentru atitudinea sa din 1989, în schimb părerile noastre diverg în privinţa modalităţilor de colaborare cu majoritatea românească. Crezul meu politic e că anumite rezultate ale comunităţii maghiare pot fi impuse într-o conjunctură politică favorabilă, dar ele pot fi foarte instabile când acea conjunctură favorabilă dispare. Eu sunt adeptul unei construcţii pe termen lung, în care partenerul meu să-mi înţeleagă dorinţele şi să le accepte. Nu cred că toţi românii sunt anti-maghiari, şi atunci cred şi că oamenii normali din România, români, acceptă ca şi eu să mă simt bine în ţara mea natală, pentru că România e şi ţara mea. Deci trebuie să ştii să ai răbdare ca să reuşeşti. Trebuie folosite toate metodele politice, dar cu înţelepciune. Ultimatumul dă-l doar atunci când cuţitul a ajuns la os, nu atunci când cineva doar te sperie!

- Care e politicianul din Bihor pe care îl respectaţi cel mai mult şi de ce?

- Nu doar politicienii pot fi modele. Pentru mine sunt două persoane publice pe care le respect fără rezerve: pe cei doi episcopi romano-catolici, pe fostul episcop Tempfli Jozsef şi pe actualul, Bocskei Laszlo. Pentru moderaţie, clarviziune, limpezimea ideilor pe care le formulează în sprijinul comunităţii, şi pentru stilul de dialog pe care îl promovează: clar, corect, cinstit, intransigent, dar uman. Cu majoritatea, dar şi cu cei din jur.

Profitor sau nu?

- Cine ar fi în vederile UDMR să candideze la Primărie, de vreme ce doamna Rozalia Biro a anunţat deja că nu mai vrea?

- Avem consilieri locali foarte buni, care cunosc foarte bine activitatea oraşului, la fel cum avem lideri puternici în cele 10 organizaţii din Oradea. Ca să nu mai spun că avem intelectuali care pot prezenta foarte bine programul nostru. Deocamdată, poate că nu există şanse reale de a câştiga, dar viziunea UDMR, ce reprezintă o treime din populaţia oraşului, trebuie promovată într-o campanie electorală. Noi nu avem proiecte specifice doar comunităţii noastre, ci programe clare şi pe învăţământ, pe sănătate, pe edilitar, şi chiar suntem promotori ai unor proiecte.

- Este Marko Bela un politician expirat?

- Nu cred că este expirat, sub nicio formă.

- Uzat?

- Să zicem că are multe cicatrici. Două decenii de politică la cel mai înalt nivel, în perioadele cele mai grele, cu transformările cele mai profunde şi cel mai adesea inechitabile evident îţi lasă cicatrici. Dar domnul Marko nu şi-a spus ultimul cuvânt şi poate în continuare să poarte un dialog cu majoritatea, reprezentând cu cinste comunitatea noastră.

- Este imaginabilă o guvernare fără UDMR în România?

- Este. Chiar anul trecut am avut o asemenea guvernare, dar s-a dovedit instabilă. Până în 1996 şi în 2000-2004 nu am fost la guvernare. Mă şi deranjează când se spune că UDMR a fost mereu la guvernare când 10 ani din cei 20 nu am fost. Cert e că atunci când am fost la guvernare am asigurat stabilitate, pentru că UDMR nu şi-a propus niciodată să fie populistă, neputând trece de cele 7-8 procente la vot. UDMR nu îşi canibalizează aliaţii, cum se întâmplă cu partidele româneşti. Noi nu-i putem mânca pe ceilalţi, chiar dacă ceilalţi ne digeră greu pe noi...

- Aţi profitat de politică? Aveţi în centrul Oradiei un apartament de la stat pe care l-aţi extins la limita legii, la limita procedurilor?

- Nu. Situaţia e simplă. Cum se ştie, în perioada comunistă existau apartamente în care, într-o cameră a fost pusă o familie, în altă cameră altă familie. Eu am stat 7 ani cu soţia şi cu trei copii într-un apartament cu o cameră, iar de curând, prin decesul unui vecin, a existat oportunitatea să se întregească vechiul apartament cu încă o cameră. Deci, astăzi, familia mea, cu patru copii, din care unul merge la şcoală şi altul are doar patru luni, stă într-un apartament cu două camere. Dar nu tăgăduiesc că această chestiune nu îmi creează un confort în plus.

- În urmă cu câţiva ani aveaţi o firmă, Gubeur, care era în relaţii comerciale cu Agenţia Maghiară pentru Investitorii Străini. E în regulă?

- O am în continuare. E o relaţie corectă şi cred că România a avut de câştigat. Am adus investitori în Bihor şi în alte patru judeţe, şi nu am nimic a-mi reproşa pe această direcţie.

Radu Ţîrle - (răspuns după multă gândire) Înclinat mai mult spre diplomaţie decât spre administraţie

Ştefan Seremi - Abil

Ilie Bolojan - Un om cu viziuni sănătoase

Petru Filip - (din nou, după ezitări) Foarte bun politician

Ionel Avrigeanu - Un om corect

Mihai Bar - Cade mereu în picioare

Alexandru Kiss - Un om foarte deştept