Coroana Sfântului Ştefan naşte controverse. Gest de "echilibru şi corectitudine", după primarul Ilie Bolojan, reamplasarea în sala mare a Primăriei a tabloului Împăratului Sigismund de Luxemburg a creat furtună pe reţelele de socializare. Protestatarii reclamă înlocuirea Sfintei Coroane maghiare cu una oarecare de către pictorul bucureştean Valentin Tănase!
Unde-i coroana?
Când a acceptat să picteze tablourile "Împăratul Sigismund de Luxemburg primindu-l pe Regele Vladislav Jagello la Oradea", după originalul lui Bihari Sandor (1855-1906), care a mai fost expus aici până în 1923, precum şi "Primirea Regelui Ferdinand şi Reginei Maria la Oradea în 1919", după fotografii din epocă, pictorul Valentin Tănase nici nu bănuia ce va urma. Dezvelite pe 18 aprilie, la împlinirea a 95 de ani de la instaurarea administraţiei române, pânzele au fost bine primite de public. Dar nu de toţi...
Contestatarii celui dintâi tablou reclamă că, raportat la originalul lui Bihari, Tănase a înlocuit Sfânta Coroană de pe capul împăratului, a redimensionat tabloul şi a adăugat personaje. "În tabloul lui Bihari, Împăratul Sigismund avea în cap Sfânta Coroană, iar în acest tablou poartă alta", spune Emodi Tamas, arhitect şi istoric pasionat. Şi aşa şi este. În fotografiile de acum un secol, tabloul - mare cât peretele - îl reprezintă pe împărat cu Sfânta Coroană.
Detaliul nu e deloc de neglijat. Simbol al poporului ungar, păstrat la Palatul Parlamentului din Budapesta, Sfânta Coroană Maghiară (foto) este cea cu care au fost unşi majoritatea suveranilor Regatului Ungariei, din Evul Mediu până la încoronarea din 1916 a ultimului împărat, Carol al IV-lea. Cultul acesteia a fost întărit inclusiv de faptul că la ceremonie coroana i-a alunecat lui Carol de pe cap, iar după doi ani ani imperiul s-a destrămat...
Sursa, la Muzeu
Problema e că lucrarea originală a dispărut şi, culmea, chiar o schiţă existentă la Muzeul Ţării Crişurilor, făcută de Bihari însuşi, îl prezintă pe Sigismund cu altă coroană! "În 1419 când s-a întâlnit cu regele Poloniei, Sigismund era şi rege al Croaţiei, deci e foarte posibil să fi purtat o astfel de coroană", explică deosebirea istoricul de artă Agata Chifor.
Pictorul de azi a remarcat deosebirile. "Când am început lucrul am primit pe e-mail o fotografie alb-negru, de mici dimensiuni, a vechiului tablou. Aici apărea coroana regală maghiară. Pentru că nu se putea lucra după poză, am consultat la Muzeu copia făcută chiar de autor. Aici, ambii regi aveau alte coroane!". Tănase a preferat tabloul de la Muzeu, pentru că în mod cert e original. "Am folosit această lucrare pe ideea că nu va genera controverse. Dacă beneficiarul cerea alte coroane, le înlocuiam şi gata".
"Maşina timpului"
Adevărul este că până şi lucrările lui Bihari diferă. Exemplarul dispărut era mai bogat în detalii, de la ornamentaţia fostei catedrale gotice din Cetate la vestimentaţia regilor, în vreme ce piesa de la Muzeu pare neterminată. Mai mult, în primul tablou, cel dispărut, apărea inclusiv autorul! "Bihari este bărbatul chel şi cu mustaţă din capătul suitei Împăratului", arată Tănase.
De altfel, din respect, pictorul bucureştean a şi redat portretul lui Bihari (foto) în lucrarea sa, lucru neştiut până acum. Pentru a se încadra în proporţiile cerute, Tănase a fost nevoit să lungească compoziţia, adăugând personaje, aşa că l-a inserat şi pe autorul tabloului iniţial. "Bihari apare în stânga cavalerului în armură din suita regelui Poloniei", recunoaşte maestrul.
Tablou cu doi pictori
BIHOREANUL a descoperit, însă, şi un lucru nedezvăluit de bucureştean: că inclusiv chipul pictorului Tănase apare în ambele tablouri comandate de Primărie! Figura (foto) grizonantă şi cu părul tuns scurt e prezentă şi în suita Regelui Sigismund, şi printre soldaţii cu drapele tricolore din fundalul lucrării ce înfăţişează vizita Regelui Ferdinand şi Reginei Maria la Oradea.
În faţa evidenţei, pictorul a recunoscut aceste detalii ascunse neiniţiaţilor. "Apar în ambele tablouri, dar nu e ceva neobişnuit. În scenele de masă pictorii obişnuiesc să îşi introducă, discret, propriile portrete", spune Tănase. Drept e, autorul are dreptul să îşi pună amprenta pe propria lucrare. Atâta doar, să nu aducă atingere adevărului istoric...