Pe 6 mai, preşedintele a anunţat colapsul României. Diagnosticul a fost corect, adică dezvoltarea monstruoasă a sistemului bugetar, dar tratamentul, din păcate, eronat. În loc ca "obezii", cum îi numea Băsescu pe bugetari, să se dea jos din spinarea privaţilor, guvernanţii au luat măsuri anapoda. Nu-i vorbă, şi partidele din opoziţie au tot atât de puţine idei, şi la fel de fixe. Aşa că, din două una: ori schimbăm întreaga clasă politică, ori schimbă ei poporul.
E drept că s-au redus salariile la stat, dar a crescut TVA-ul. Iar prin asta s-a dat o palmă şi sistemului privat, cel care trebuie să scoată ţara din criză. "Slabii" au mai primit o lovitură şi prin amputarea drepturilor de autor, şi e vorba de o jumătate de milion de oameni, nu doar de nişte jurnalişti.
În schimb, deşi au trecut două luni de la discursul preşedintelui, miniştrii nu se îndură să se lepede de ciurda de secretari de stat, de agenţii şi de deconcentrate, adică de fini, nepoţi, amante şi alţi paraziţi ai regimului.
Acum s-a transferat povara restructurării pe administraţia locală, de parcă noi am fi tâmpiţi cu toţii şi Udrea isteaţă foc. Ce şi-a zis Boc? "Dăm cu coasa prin primării, că acolo nu toţi sunt pedelişti, aşa că doar o parte din ai noştri suferă". În plus, cu ocazia asta, se mai reduce şi cota ce revine primăriilor din impozitul pe salarii, să se strângă mai mulţi bani la Bucureşti, că acolo trebuie prăduiţi.
Adevărata clientelă rămâne intactă. Iar miza pentru ca portocaliii să-şi păstreze posturile nu e salariul de slujbaş la stat. Atât timp cât vor rămâne ei la butoane, neamurile şi prietenii lor vor putea câştiga în continuare toate licitaţiile posibile şi imposibile. Că marile averi din şmenuri se fac, nu din salarii.