Pe mine nu mă miră că, după ce și-au dat la gioale timp de trei ani, Bolojan și troica de la Consiliul Județean au căzut acum la învoială cu privire la împărțirea banilor către primăriile din județ. În politică totul este posibil, conform principiului că acolo nu pot supraviețui decât înghițitorii de broaște râioase.
Mă miră, însă, că în atâția ani de democrație nu am putut face un algoritm prin care distribuirea să nu stea nici în pixul lui Pásztor, nici în stiloul lui Bolojan. Tocmai lipsa procedurilor face să înflorească corupția, să se improvizeze mereu, să se lase loc de manevre.
Dacă banii s-ar împărți matematic în funcție de numărul de locuitori, n-ar mai fi nevoie de protocoale sulfuroase. Dar atunci nici n-ar mai veni primarii cu basca-n mână pe la Consiliu, nici cu mielul de Paști și nici cu porcul de Crăciun.
Ca să nu pară totuși un pact legat strict de banii pentru primării, cei patru corifei semnatari ai înțelegerii au promis că se vor implica în marile proiecte ale orașului și județului. Păi, îl vedeți voi pe Pásztor luptând pentru Aeroport când șefii lui îi dictează altceva? Sau pe Mang mergând la București după bani pentru Sala Sporturilor? Sau, de ce nu, pe Traian Bodea bătând cu pumnu-n masă la primul ministru pentru urgentarea lucrărilor la Autostrada Transilvania? Hai să fim serioși...