În faţa dispensarului din Bicăcel, străjuit la stradă de trandafiri şi gladiole multicolore, îşi aşteaptă doctorul de fiecare dată, la prima oră, câte 2-3 localnici. Toţi ştiu că niciodată nu vine singur. Pe lângă asistentă, pe care o ia din Lăzăreni, medicul, care soseşte din Oradea, aduce din Calea Mare un bărbat a cărui sănătate, atâta câtă este, depinde de el. Recunoscător, omul îi duce până la cabinet "cutia cu boabe", o ladă pentru scule cumpărată dintr-un magazin de bricolaj şi transformată în farmacie mobilă.

Dedicat pacienţilor, cărora le arată compasiune, generozitate şi umor, doctorul Valentin Pantea este unul dintre cei peste 150 de medici de familie din Bihor care încă fac "apostolat" la ţară, pe bani mai puţini, dar bucuroşi să-şi ajute semenii. Mulţi săteni sunt atât de lipsiţi de posibilităţi încât rar îşi permit un drum la Oradea, unde-s "doctorii cei mari". Alţii, însă, vin la el, în Bicăcel, de la zeci de kilometri...

Nepot de Bicăcel

Valentin Pantea e mândru că modestul post de medic de familie din sat l-a câştigat, acum aproape un deceniu, prin concurs. "Sunt şi nepot de Bicăcel", zice medicul, care avusese aici un unchi. "Cariera" de doctor de ţară i se potriveşte aşa bine încât acum 6 ani a renunţat la finalizarea unui doctorat şi, implicit, la postul mai bănos şi prestigios de asistent universitar pe care îl ocupa la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea.

Începutul, recunoaşte el, n-a fost deloc roz. Cu 9 ani în urmă, s-a dus la primăriţa de atunci a comunei Lăzăreni să anunţe că s-a prezentat la post şi s-o roage pentru reabilitarea clădirii destinate dispensarului din Bicăcel, o fostă şcoală primară lăsată în paragină din anii ’90. În loc să primească susţinere, însă, a fost dus cu vorba. Noroc că l-a sprijinit succesorul. Chiar şi aşa, a trebuit să pună de la el 10.000 de euro pentru dotarea cabinetului. "A făcut un credit soţia, bibliotecară în Oradea", explică medicul. În următorii cinci ani, de altfel, nu şi-au permis concedii, mulţumindu-se cu excursii la Padiş cu cortul, ca în studenţie, deşi trecuseră binişor de 40 de ani. Pe lângă grijile cabinetului, mai erau însă şi cele pentru creşterea a trei copii. Acum, fata cea mare a ajuns şi ea medic în Oradea, mijlocia psiholog, iar fiul, încă licean, vrea să se facă mecanic auto.

Chirurgie matinală

Miercurea trecută, când BIHOREANUL l-a "asistat" într-o zi obişnuită de muncă, pe doctorul din Bicăcel îl aşteptau, la prima oară, doi pacienţi. Un pensionar din Miheleu căruia îi monitorizează glicemia se prezentase la controlul lunar, iar altul venise din Livada de Bihor, de la 40 kilometri, aşa cum face, de câţiva ani, tot la trei luni.

Amândoi au trebuit să aştepte, însă, ca medicul să se ocupe de un pacient special, cu care îşi începe fiecare zi în ultimii trei ani. În 2017, după o pneumonie netratată la timp, lui Dumitru Jurjuţ i-a fost extirpat plămânul stâng. "După operaţie mi se vedea şi inima", zice bărbatul. Fost lăcătuş în Oradea, după pensionare s-a tras la ţară, în Calea Mare, de unde medicul îl aduce zilnic la cabinet pentru a-i drena şi pansa rana.

La început o făcea o asistentă din Oradea, dar pensia de 1.025 lei nu-i mai ajungea şi chiar s-a împrumutat la Provident. Medicul din Bicăcel i-a pus capăt grijilor. "Îi «sponsorizăm» noi materialele sanitare", spune dr. Pantea, care vrea să-l ajute pe bace Dumitru până la capăt: "Am găsit un chirurg plastician dispus să preia cazul. Nu e normal că rana nu s-a închis după atâta timp".

Sprijin moral

Maria Drăghici, pacientă dr PanteaLa cabinet a ajuns şi tanti Maria Drăghici (foto), suferindă de un cancer invaziv care o face să arate, la 54 ani, ca de 70. Venise să-şi ia "reţeta pentru inimă", dar şi pentru că înainte cu două zile, gătind, s-a ales cu o arsură la mână, iar plaga trebuia curăţată şi pansată. Din cauza imunităţii scăzute, i s-a infectat fulgerător.

Pentru că, spune ea, "boala îmi mănâncă sângele", suferă şi de anemie, aşa că din când în când are nevoie de transfuzii, dar cel mai rău e că trebuie să meargă periodic în Oradea şi la Centrul Oncologic, pentru chimioterapie şi radioterapie. Cancerul "femeiesc" operat cu vreo 12 ani în urmă a recidivat şi s-a răspândit, de trei ani, la sân şi la ambii plămâni, în metastaze. Cu toate astea, păstrează un optimism uimitor. "Tensiunea-i foarte bună. Bună de măritat, tanti Drăghici!", o îmbărbătează, glumind, doctorul Pantea.

Acceptând jocul, femeia îi zice că în curând va începe încă o sesiune de citostatice şi după ce-şi face noile analize îi va trimite rezultatele pe whatsapp. A învăţat-o nevoia să-l folosească...

Decontează Cel de Sus

Rând pe rând, s-au perindat o mulţime de alţi pacienţi de tot felul: două tinere din colonia de romi cu pruncii, Vandana şi Gaju, o adolescentă de 16 ani care, în lipsa mamei plecate la muncă în Austria, îşi creşte fratele de 5 ani pe care l-a adus din cauza unei enterocolite, bătrâni şi femei roşi de boli cronice... Pe copii doctorul îi primeşte cu bomboane şi suc, pe ceilalţi cu vorbă blândă şi răbdare.

"Din cei 1.250 pacienţi, majoritatea sunt oameni sărmani, cu un singur salariu ori pensie în casă, sau chiar fără, cu hipertensiune, boli cardiace, diabet, reumatism. Mănâncă prost, nu au locuinţe igienice... Odată au venit 9 romi într-o căruţă, pe la sfârşitul programului, dar nu le puteam zice să revină mâine, că ei atunci aveau baiuri. Într-o familie, tot de romi, 8 copii dormeau grămadă într-un pat, iar un sugar de 2 luni a murit strivit de ceilalţi. Aici e altă Românie, foarte necăjită...", zice dr. Pantea.

Sunt zile când se ocupă şi de 40-42 de pacienţi, chiar dacă CAS decontează prestaţiile pentru maximum 25, cu tarife modeste: 19 lei/consultaţia. "Mai puţin decât un tuns. Dar restul decontează Cel de Sus", spune medicul. De unde, totuşi, empatia? Poate pentru că provine şi el tot din "clasa muncitoare", părinţii fiind maiştri în fabrici din Oradea.

Exemplul personal

În ciuda lipsurilor, Valentin Pantea vrea să-şi facă meseria cât mai bine. Insistă ca pacienţii cu boli cronice să vină trimestrial la control şi ceilalţi o dată pe an, iar vaccinarea a promovat-o dintotdeauna. "O dată am avut un copil de 5 ani cu rujeolă, nevaccinat şi ajuns în stare gravă. A trebuit să chem ambulanţa şi a fost spitalizat. Încerc să lămuresc toţi părinţii să-i vaccineze. O familie venită din judeţul Alba a semnat că refuză, dar până la urmă i-am convins. Şi după ce s-au întors la ei, la Cobleş, tot mie mi-au rămas pacienţi", zice doctorul.

Nu-i de mirare că, de când cu pandemia, e şi mai insistent. "Au fost aşa mulţi localnici cu Covid că, dacă s-ar fi declarat toţi, se închidea comuna. Inclusiv eu m-am infectat şi, imediat ce s-a putut, m-am vaccinat. Încerc să dau exemplul personal. Când vine a treia doză, o fac, pentru că de vaccin n-a murit nimeni, dar de Covid da. Pe mine aşa m-a scuturat că la un moment dat le-am dat alor mei codurile de la carduri", povesteşte dr. Pantea care, de altfel, a şi publicat două studii despre efectele coronavirusului.

Modest, precizează că le e dator colegilor care l-au "monitorizat" pe un grup de Facebook al medicilor de familie, pe care el însuşi l-a înfiinţat acum 5-6 ani şi care a ajuns cel mai mare din România, cu peste 3.500 de membri din cei 10.500 câţi sunt în toată ţara, plus vreo 200 din cei plecaţi în străinătate. "Ne consultăm permanent în probleme medicale, pe cazuri punctuale şi în chestiuni birocratice, care ne mănâncă energia", explică doctorul.

Baza sistemului

Doctorul încearcă să-şi ajute pacienţii şi material. De Paşte şi de Crăciun, de pildă, datorită colaborării cu fundaţia Lions, le-a asigurat alimente celor mai săraci, prin fundaţia Kaleb au venit, voluntari, stomatologi din Brazilia, iar printr-o alta procură haine romilor din colonie.

Cea mai mare frustrare a medicului de familie nu este, totuşi, nici sărăcia pacienţilor, nici câştigul modest, ci faptul că statul neglijează medicina primară, spune doctorul: "Un singur ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolaescu, care nici nu era medic, a înţeles că la baza sistemului sanitar trebuie să stea medicina de familie. Dacă ajuţi medicii de familie, descoperă la timp ce probleme au oamenii şi starea de sănătate a populaţiei se poate îmbunătăţi mult, iar sistemul ar economisi miliarde pentru spitalizări şi investigaţii sofisticate". Chiar şi aşa, ajuns la 55 de ani un medic "de modă veche", doctorul din Bicăcel spune că, dacă ar fi să aleagă încă o dată, tot medic de familie s-ar face. Atât doar că, recunoaşte el, în altă ţară, unde sistemul să-i respecte pe cei de la "talpa" lui...

"CENUŞĂRESELE" SĂNĂTĂŢII
Pe cale de dispariţie

Din cei 56.000 medici cu liberă practică din România, 10.500 sunt medici de familie, care profesează pe baza contractelor cu Casa Asigurărilor de Sănătate. Deşi furnizează grosul serviciilor (circa 70% din total, peste 56 milioane consultaţii pe an), medicina de familie beneficiază, însă, de numai 6% din banii Fondului Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate.

Săptămâna trecută, preşedintele Colegiului Medicilor din România, dr. Daniel Coriu, a avertizat că medicii de familie sunt realmente pe cale de dispariţie, 60% dintre ei având peste 60 de ani şi doar 3,5% sub 35 de ani. Numai 40% activează în mediul rural, atât din cauza lipsei infrastructurii sociale de la sate, cât şi a veniturilor mici.

La 55 ani, dr. Valentin Pantea e conştient că va avea o pensie mică, aşa că în spatele dispensarului din Bicăcel a plantat rodii şi şofran (foto sus), "asigurarea mea de pensie".

Altfel, riscă să păţească precum un coleg care acum câţiva ani, pentru a-şi rotunji pensia de 1.050 lei, făcea gărzi la un centru de permanenţă, murind după un infarct la finele unei nopţi de gardă.

Vezi mai jos video reportaj! Video: Paul Lelea