Promovat ca zonă rezidenţială de lux, cartierul Bălcescu, ctitorit în spatele fostului complex Oradea Shopping City, trăieşte în condiţii paşoptiste. Iluminat stradal doar de la Dumnezeu, drumuri desfundate acoperite cu piatră, apă numai din fântâni şi canalizări cu fosă septică sau chiar latrine în curţi.
Nu e de mirare că locuitorii zonei sunt pragul revoltei. "Nici măcar nu ne-au trecut pe hartă sau GPS. În primăvară, când a luat foc o casă, pompierii au avut nevoie de 15 minute ca să ajungă la incendiu, şi atunci îndrumaţi prin telefon", spune Marius Leţ, unul dintre proprietarii de locuinţe din cartier. Abandonaţi de investitorul Adrian Mihuţ, orădenii nu găsesc nicio înţelegere de la Primăria condusă de Ilie Bolojan. De parcă ar locui în altă localitate...
"Lifestyle citadin occidental"
"Vino să locuieşti între prieteni!", aşa îmbiau în urmă cu cinci ani reclamele la cartierul Bălcescu. Promovat ca "proiect de maturitate" al afaceristului Adrian Mihuţ, ansamblul rezidenţial se dorea o ilustrare de "life-style occidental". Aspectul unitar al celor 25 de hectare urma să fie dat de parcelele egale, de circa 500 mp fiecare, şi de regimul de înălţime al construcţiilor, limitat la parter, etaj şi mansardă.
Promotorii au valorificat la maximum proximitatea faţă de centrele comerciale din zonă, posibilitatea de a ajunge cu maşina în centrul oraşului în doar 7 minute şi vecinătatea şoselei de centură, promiţând cumpărătorilor toate facilităţile. Cartierul urma să aibă în mijloc un parc de 2,5 hectare, un centru comercial propriu, spaţii cu destinaţie de şcoală şi grădiniţă, iar dezvoltatorul oferea utilităţile necesare pentru a construi rapid: electricitate trasă la fiecare loc de casă, aducţiune de apă menajeră până în centrul cartierului şi căi de acces pietruite.
De altfel, pentru a introduce terenul în intravilan, dezvoltatorul şi-a asumat prin Planul Urbanistic Zonal aprobat în 2009 de Consiliul Local Oradea obligaţia de a suporta costurile pentru întreaga infrastructură, mai puţin asfaltarea străzilor, a căror suprafaţă a fost cedată municipalităţii. Apoi, însă, lucrurile s-au schimbat...
Bălcescu de secol XIX
În prezent, toate parcelele sunt cumpărate, există cam 60 de case ridicate şi deja s-au mutat circa 50 de familii, majoritatea cu copii. Tinerii şi-au amanetat viitorul îndatorându-se la bănci pentru un "life-style citadin occidental" dezamăgitor.
Marius Leţ (foto) a plătit 11.500 euro pe parcelă, fără să guste însă din confortul promis. Cartierul nu are nici măcar facilităţile de bază, nici vorbă de centru comercial sau grădiniţă! "Iluminatul public a funcţionat până prin 2013, când s-a vândut ultima parcelă. De atunci nu mai merge deloc", spune omul. Reţeaua de apă e trasă doar pe prima din cele patru străzi existente, şi acolo doar parţial, aşa că locuitorii se spală din fântână. "Apa nu este potabilă. Analizele arată existenţa unor bacterii peste limita admisă". Cum nu există canalizare, casele au fose septice sau chiar toalete în curte, iar la fiecare ploaie străzile se umplu de noroi.
Cartierul nu figurează nici măcar în nomenclatorul stradal. "Dacă te caută cineva, nu te găseşte cu GPS-ul. Toate străzile au numere de Calea Sântandreiului, care este la 2 kilometri depărtare", spune orădeanul. Revoltaţi de prăpastia enormă dintre promisiuni şi realitate, vecinii s-au plâns dezvoltatorului, însă degeaba. "Mihuţ ne-a spus că nu va mai investi aici pentru că doar a pierdut bani", zice Leţ.
"Nu mai pot face nimic"
Adrian Mihuţ (foto) şi-a cerut insolvenţa în octombrie 2013, pentru datorii de 1,3 milioane euro, fiind prima persoană fizică pentru care Tribunalul Bihor a dispus procedura falimentului pe Legea 85/2006, iar procesul este încă pe rol. Afaceristul recunoaşte că şi-a asumat realizarea infrastructurii, dar spune că... a rămas fără bani: "A venit criza, activitatea s-a blocat şi am intrat în insolvenţă. Nu mai pot face nimic".
Mihuţ dă vina pe Primărie, afirmând că a încercat, în zadar, să-i predea reţelele de iluminat public. "După ce am montat stâlpii, timp de doi ani am ţinut în funcţiune iluminatul public pe cheltuiala mea. Primăria a refuzat să facem proces-verbal de preluare parţială a reţelei", zice dezvoltatorul, susţinând că municipalitatea, care impozitează locuitorii cartierului, refuză să preia reţelele de iluminat, ca dealtfel şi pe cele de apă şi canalizare, ca să nu cheltuie cu dezvoltarea şi apoi cu întreţinerea lor.
Estimativ, doar prelungirea aducţiunii de apă ar depăşi 1 milion de euro, iar costurile s-ar tripla dacă se adaugă şi canalizarea, iluminatul şi drumurile. "Dacă dorea, Primăria putea face oricând adresă lichidatorului judiciar pentru preluarea reţelelor", spune Mihuţ.
Iadul după Bolojan
Ilie Bolojan (foto) îi confirmă spusele. "Locatarii au făcut o investiţie mai puţin inspirată", spune edilul, sugerând că oamenii vor trebui să se descurce singuri. Potrivit primarului, cumpărătorii ar fi trebuit să cântărească mai bine riscurile. "Falimentul este pentru capitalism ceea ce este iadul pentru creştinism. Una fără alta nu se poate", zice, cinic, Bolojan.
Primarul susţine că, înainte de a investi în infrastructura noilor zone rezidenţiale, municipalitatea trebuie să modernizeze străzile din vatra veche a oraşului, astfel că reclamaţiile locatarilor din cartierul Bălcescu au rămas fără efect. "Hotărârea de Consiliu Local 557/29 iunie 2009, prin care s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal, prevede că extinderea în zonă a reţelelor utilitare de alimentare cu apă şi canalizare şi de alimentare cu energie electrică se va realiza de către beneficiar, pe cheltuială proprie", este răspunsul standard al municipalităţii. Altfel spus, oamenii să-l ia la întrebări pe Mihuţ!
Să spună instanţa!
De altfel, viceprimarul Florin Birta (foto) recunoaşte că municipalitatea a refuzat preluarea reţelelor, începând cu cea de iluminat public. "S-a lucrat fără documente. Constructorul nu a respectat Proiectul Tehnic, nu există Cartea Tehnică a lucrării, nu există procese verbale de recepţie, iar în loc de 16 stâlpi de iluminat sunt doar 10, puşi la alte distanţe decât trebuiau. Tehnic, nu putem prelua lucrarea. La fel este şi cu reţeaua de apă". În plus, Birta afirmă că Primăria nu poate cheltui bani publici pe o infrastructură asumată de dezvoltator: "Curtea de Conturi ne-ar imputa automat banii".
În aceste condiţii, singura soluţie rămâne ca Primăria să dea în judecată dezvoltatorul, pentru a-l obliga să finalizeze reţelele. "Instanţa va decide: ori îl va obliga să termine lucrările, ori va obliga Primăria să le preia aşa cum sunt, dar măcar vom şti ce putem face", zice vicele. Edilii trag, însă, de timp: în patru ani de la intrarea lui Mihuţ în insolvenţă, Primăria nu a iniţiat nici măcar procedura concilierii prealabile cu dezvoltatorul imobiliar.
Acum, atât afaceristul, cât şi Primăria încearcă să fugă de problemele locuitorilor din cartierul Bălcescu, care trăiesc ca în câmp. Deşi au ştiut să-i caute când le-au luat banii: Mihuţ pentru terenuri, iar Primăria pentru impozite şi taxe...
CA-N LUCEAFĂRUL
Lumină de la Tribunal
Cazul locuitorilor din Bălcescu nu este singular. Asociaţia de Proprietari Luceafărul, din cartierul omonim, a câştigat în octombrie 2016 un proces cu Primăria, care refuza să amenajeze iluminatul public din curtea blocurilor pe motiv că această obligaţie fusese asumată de dezvoltatorul imobiliar Selina Invest.
Asociaţia a arătat, însă, că dezvoltatorul este proprietar doar pe terenul de sub blocuri, iar reţeaua este situată pe amplasamente transferate de Consiliul Judeţean către Consiliul Local. Argumentul principal a fost, însă, Legea 230/2006 privind serviciul de iluminat public, care prevede că dreptul la acest serviciu este garantat, nediscriminatoriu, tuturor membrilor comunităţii.
Tribunalul a obligat Consiliul Local să emită o hotărâre prin care să iniţieze serviciul de iluminat public în cartierul Luceafărul deoarece, potrivit legii, "înfiinţarea, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea sistemelor de iluminat public intră în competenţa exclusivă a autorităţilor administraţiei publice locale".