Acum şase ani, când BIHOREANUL începea să descrie într-o lungă serie de articole abuzurile clanului de la conducerea Universităţii, mulţi au spus că „nu se va alege nimic din asta", mai ales că mult înainte, deşi surprins votând de şapte ori la alegerile din 1996, rectorul Teodor Maghiar fusese scos basma curată.

Surprinzător, însă, după atâta vreme, Justiţia a confirmat ilegalităţile. Printr-o sentinţă şocant de aspră, cel supranumit Unchiul pentru capacitatea de a „rezolva" orice a fost condamnat la 8 ani de închisoare, plus plata către stat a peste 880 miliarde de lei vechi, reprezentând valoarea prejudiciului produs bugetului public. Ca şi când acestea n-ar fi fost de ajuns ca să-l doboare, bătrânul ex-rector îşi vede şi fiul preferat pe cale de a-i împărtăşi soarta, Doru Maghiar fiind cercetat separat într-un dosar pentru care riscă până la 5 ani de închisoare.

Cu spate

Teodor Maghiar a condus Universitatea din 1991 până în 2004, devenind faimos prin ilegalităţile săvârşite aproape făţiş, atât pentru a-şi subjuga instituţia care deja era confundată cu propria-i persoană, cât şi pentru a-i ajuta pe cei care ajungeau în preajma lui. Fie simpli studenţi aflaţi în căutarea unui loc în cămin, fie cadre didactice ori absolvenţi dornici să capete un post, chiar dacă adeseori nu aveau pregătirea necesară.

Beneficiar al unei experienţe vaste încă din era comunistă, când captase atenţia conducerii „de partid şi de stat" prin iluzoriile sale proiecte legate de geotermalism, după 1990 Maghiar a ştiut să-şi asigure o influenţă specială asupra politicienilor, angajând ca profesori şi ungând ca doctori honoris causa demnitari precum Traian Chebeleu (şef al Administraţiei Prezidenţiale sub Ion Iliescu), Liviu Maior şi Alexandru Athanasiu (miniştri ai Educaţiei), Ioan Mircea Paşcu (ministru al Apărării), Virgil Măgureanu (director al SRI) etc. Cu asemenea protecţie, atotputernicul rector şi-a „alipuit" pe funcţii grase şi prietenii, de la propriul cuscru, Octavian Abrudan (director al PECO), până la Ioan Mintaş (fost subinginer ajuns prodecan la Protecţia Mediului), omenind şi numeroşi politicieni locali, poliţişti şi procurori.

Marca BIHOREANUL

Ani la rândul, BIHOREANUL a arătat cum, simţindu-se intangibil, Maghiar a făcut parte şi propriei familii din prosperitatea crescândă a Universităţii. Exemple sunt cu duiumul. La cantina instituţiei, de pildă, s-au achiziţionat alimente de lux, inclusiv şampanie şi caviar, care însă nu au ajuns pe masa studenţilor, ci la restaurantul En Vogue, deţinut de clanul Maghiar, pentru acoperirea găurii fiind deturnate fondurile alocate pentru cercetarea ştiinţifică de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC).

Tot BIHOREANUL a descoperit că baza didactică a Facultăţii de Mediu de la Sântimbreu fusese transformată de Doru Maghiar în teren de vânătoare pentru prieteni, iar baza didactică de la Sânmartin devenise garaj pentru TIR-urile propriei firme. În fine, publicaţia noastră a arătat că Universitatea nu făcea licitaţii pentru achiziţiile de bunuri, servicii şi lucrări, dar în schimb a mărit organigrama, angajând la Centrul de Geotermalism absolvenţi de Muzică, Filozofie, Asistenţă socială, Drept şi Litere, iar Medicina a fost umflată până a ajuns să aibă un profesor la trei studenţi.

Scamatorii cu cifre

03 facsimil_3.jpgIlegalitatea care avea să-i fie fatală lui Teodor Maghiar, şi anume falsificarea cifrei de şcolarizare a Universităţii pentru a primi mai multe fonduri de la buget, a fost dată în vileag de BIHOREANUL (facsimil) încă în 2005. Intrând în posesia unui document al Curţii de Conturi, publicaţia noastră arăta că pe anul 2003/2004 Maghiar raportase 21.455 studenţi la forma fără taxă. „Fiindcă numărul bătea la ochi, apropiindu-se de cel al centrelor universitare mari, s-a constatat că numărul studenţilor din situaţiile trimise la MEC nu corespundea cu numărul de studenţi fizic. Diferenţele erau uriaşe: dacă la 1 ianuarie 2003 Universitatea pretindea că are 20.599 studenţi, Curtea de Conturi a găsit abia 7.783, iar dacă la 1 octombrie Universitatea se lăuda cu 20.820 studenţi, numărătoarea Curţii a dibuit doar 7.705", scria BIHOREANUL. Concluzia: numărul studenţilor fusese triplat, aşa că şi fondurile de la MEC erau de trei ori peste cele cuvenite.

Procurorii orădeni nu s-au „băgat" în scandal, dar în februarie 2007 DNA Bucureşti anunţa începerea urmăririi penale atât împotriva fostului rector, Teodor Maghiar, cât şi împotriva celui de atunci, Doru Maghiar. „În perioada 2000-aprilie 2004 învinuitul Maghiar Teodor a semnat şi trimis la MEC situaţii nereale cu numărul de studenţi. Învinuitul i-a indus în eroare pe funcţionarii MEC care au aprobat obţinerea de către Universitatea Oradea a unor alocaţii bugetare mai mari decât cele cuvenite. Prejudiciul adus bugetului se ridică la 784.075.169.000 ROL, reprezentând diferenţa dintre sumele ce s-ar fi cuvenit Universităţii şi cele efectiv primite", arăta DNA, cu precizarea că bătrânul Maghiar a mai făcut o raportare falsă şi în noiembrie 2004, când rector era deja fiul său, „fapt care a determinat un prejudiciu de 117.701.289.000 ROL".

În plus, arăta DNA, „Maghiar Teodor, ca rector, şi Maghiar Teodor Traian, ca prodecan al Facultăţii de Medicină şi apoi rector, au semnat 26 diplome de studii aprofundate unor cetăţeni străini care nu au fost înmatriculaţi şi nu au urmat cursuri. Mai mult, specializările respective (chiropraxie, naturopatie, osteopatie, etc.) nu există în Nomenclatorul Specialităţilor Medicale din România".

Teodor Maghiar.jpgCriză la sentinţă

După încă un an, în martie 2008, DNA anunţa trimiterea în judecată a lui Teodor Maghiar pentru înşelăciune, fals intelectual, uz de fals şi fals material în înscrisuri oficiale, precum şi disjungerea materialului de urmărire penală şi continuarea cercetărilor faţă de el şi fiul său, Doru Maghiar, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual la eliberarea diplomelor pentru străini. DNA mai anunţa că MEC s-a constituit parte civilă pentru a recupera prejudiciul suferit, astfel încât asupra bunurilor lui Teodor Maghiar a fost instituit un sechestru asigurator.

La Tribunalul Bucureşti, procesul intentat fostului rector s-a întins pe 26 de şedinţe de judecată, bătrânul Maghiar trăgând de timp ba pe motiv de boală, ba pentru a cere noi expertize şi martori, între aceştia meritând să fie pomeniţi actualul rector, Cornel Antal (folosit mult de Maghiar în relaţie cu ministerul), dar şi foştii prorectori Ioan Mang, Paul Magheru şi Nicolae Josan.

Deşi la un moment dat se credea că procesul va fi tărăgănat, iar suferindul Maghiar va fi lăsat să-şi vadă de bătrâneţi, în cele din urmă, anul acesta, pe 2 decembrie, instanţa a pronunţat o sentinţă dură: 8 ani de închisoare pentru înşelăciune şi câte 3 luni pentru celelalte infracţiuni (fals şi uz de fals), urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea. În plus, ceea ce nimeni n-ar fi crezut, instanţa a mai hotărât ca fostul rector să restituie statului suma cu care l-a prejudiciat, de 882.045.609.000 ROL, iar ca asigurare că aceasta va fi plătită, judecătorii au menţinut sechestrul pus pe averea sa: un Mercedes, uriaşa moşie din strada Livezilor nr. 4, casa din Delavrancea 19 A şi vila din Gh. Doja nr. 22.

La aflarea verdictului, se spune că fostul rector a suferit o criză. „Sentinţa este murdară, asta e părerea mea. Nu am furat nimic, n-am făcut nimic decât am construit o universitate", a spus Maghiar, anunţând că a atacat hotărârea la instanţa superioară.

Complici uşuraţi

În timp ce Teodor Maghiar îşi aşteaptă recursul, fiul său, Doru, trăieşte cu riscul de a-i împărtăşi soarta, întrucât dosarul său, pentru falsificarea de diplome, a rămas în cercetare. BIHOREANUL a aflat că DNA l-a trimis în decembrie 2009 spre soluţionare la Parchetul Bihor, însă magistraţii orădeni l-au refuzat, invocând că acest caz ar fi de competenţa procurorilor anticorupţie şi cerând Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti să-l îndrepte din nou spre DNA. De un an de zile, deci, aşteaptă să scape de el, ca de un cartof încins.

Detaliul că singurul pus să plătească oalele sparte a rămas bătrânul Maghiar a adus însă o uşurare în rândul celor care, pe vremuri, au stat alături clanului conducător, ca prorectori, directori şi şefi de tot felul ai Universităţii. Fiind limpede că Unchiul n-ar fi putut face nicio ilegalitate fără ajutorul lor şi că banii ajunşi la Sorbonica au intrat în conturile instituţiei, de acolo mergând apoi pe lucrări umflate şi cheltuieli nereale, care apoi au fost dijmuite cam de toţi cei aflaţi în preajma clanului, corect ar fi fost ca magistraţii să fi cercetat şi modul cum au fost prăduite aceste fonduri.

Dacă ar fi procedat aşa, mai mult ca sigur ar fi descoperit că Maghiar n-a furat de unul singur şi, deci, că mai sunt şi alţii cu care acesta ar fi meritat să împartă ponoasele...

UN SINGUR VINOVAT?

Complicitate cu decanii

03 Adrian Maghiar.jpgÎncă din 2007, fiul cel mare al fostului rector, Adrian Maghiar (foto), pe atunci prodecan al Facultăţii de Medicină, declara că "raportările privind numărul studenţilor s-au făcut împreună cu decanii", susţinând astfel că nu tatăl său era vinovat pentru falsificarea cifrei de şcolarizare, ci şefii facultăţilor.

Aceştia, însă, nu au părut deloc dispuşi să împartă responsabilitatea cu Unchiul. "Cred că-i o glumă", riposta Cornel Durgheu, decanul Facultăţii de Arte, în timp ce decăniţa de la Socio-Umane, Floare Chipea, spunea că "de la facultăţi cifrele au plecat corecte întotdeauna".

Sub acoperirea anonimatului, unul din decanii chestionaţi de BIHOREANUL recunoştea, totuşi, că nu toţi şefii de facultăţi erau uşi de biserică: „Când era rector Teodor Maghiar, mi s-a cerut să scriu un număr mai mare de studenţi decât cel real. Eu am refuzat, dar nu bag mâna în foc pentru alţii", mărturisea decanul respectiv.