La aproape patru ani după ce DNA l-a trimis în judecată pentru mai multe fapte de corupţie, fostul rector Teodor Maghiar a repurtat săptămâna trecută un succes de etapă. Condamnat în primă fază la 8 ani de închisoare, la încă 4 ani de interzicere a unor drepturi civile şi la plata către Statul Român a unei daune record, Maghiar a obţinut reducerea cu 3 ani a pedepsei cu închisoarea, înjumătăţirea perioadei cât va fi lipsit de drepturi şi, mai ales, anularea despăgubirilor datorate.

Verdictul, care poate fi atacat la instanţa supremă, a stârnit bucuria celor recunoscători "Unchiului" pentru diplome şi funcţii, şi i-a surprins pe cei care se întreabă dacă în final Justiţia îl va "albi" de tot. BIHOREANUL vă spune cum a fost posibilă recenta îndulcire a pedepsei...

Baron între baroni

Rector din 1991 până în 2004, controversat prin ilegalităţi săvârşite în această perioadă aproape la vedere, ctitorul Universităţii orădene şi-a câştigat o faimă de atotputernic, instituţia ajungând chiar să fie confundată cu propria-i persoană.

Remarcat dinainte de 1989, când "vrăjea" conducerea de Partid şi de Stat cu măreţe proiecte de valorificare a apei geotermale, rămase însă fără finalitate practică, după 1990 Maghiar şi-a asigurat protecţia şi resursele tot prin politicieni, angajând ca profesori şi ungând doctori honoris causa demnitari din Bucureşti, ca Traian Chebeleu (şeful Administraţiei Prezidenţiale sub Ion Iliescu), Liviu Maior şi Alexandru Athanasiu (miniştri ai Educaţiei şi Muncii în guvernele Văcăroiu şi Năstase), Virgil Măgureanu (fostul şef al SRI), dar şi locali, precum Petru Filip (fost primar), Octavian Abrudan (fost director PECO), Ioan Mintaş (om de afaceri), plus numeroşi funcţionari, procurori, judecători şi poliţişti.

Vreme îndelungată, scutul a funcţionat fără cusur, iar clanul Maghiar a prosperat în cele mai diverse feluri, de la căpuşarea cantinei Universităţii (cu ale cărei alimente se aproviziona restaurantul familiei, En Vogue), până la cea a bazelor didactice (precum cea din Sânmartin, transformată în parcare a firmei de TIR-uri a unuia din cei doi fii, Doru, ori cea din Sântimreu a Facultăţii de Mediu, deturnată ca teren de braconaj pentru acoliţi).

Totul a mers uns până în 2005, când BIHOREANUL a dezvăluit, în baza unui control al Curţii de Conturi, că Maghiar falsifica cifra de şcolarizare a Universităţii, pentru a primi mai mulţi bani de la Ministerul Educaţiei. De exemplu, pe anul 2003-2004 raportase 21.455 studenţi la forma fără taxă, cât marile centre de la Cluj, Iaşi şi Timişoara, în vreme ce puţin peste 7.000 de studenţi aveau dreptul la bugetarea din fondurile statului.

Trădat de Ifrim

03 Mircea Ifrim.jpgPrinşi şi ei în "sistem", magistraţii orădeni s-au ferit să-şi facă datoria, dar în 2007 procurorii DNA Bucureşti au deschis o anchetă, stimulaţi şi de turnătoriile fostului decan de la Medicină, Mircea Ifrim (foto), pe care Maghiar îl obligase să "cedeze" funcţia unuia din cei doi fii, Adrian, la fel cum şi el lăsase postul de rector celuilalt fecior, Doru. "Între 2000-2004 învinuitul Maghiar Teodor a semnat şi trimis la MEC situaţii nereale cu numărul de studenţi, inducându-i în eroare pe funcţionarii care au aprobat Universităţii alocaţii mai mari decât cele cuvenite. Prejudiciul se ridică la 784 miliarde lei, reprezentând diferenţa dintre sumele ce s-ar fi cuvenit şi cele efectiv primite", arăta DNA.

În plus, ziceau procurorii bucureşteni, "Maghiar Teodor, ca rector, şi Maghiar Teodor Traian (n.r. - Doru), ca prodecan al Facultăţii de Medicină şi apoi ca rector, au semnat 26 diplome de studii aprofundate unor cetăţeni străini care nu au fost înmatriculaţi şi nu au urmat cursuri. Mai mult, specializările respective (chiropraxie, naturopatie, osteopatie, etc.) nu există în Nomenclatorul Specialităţilor Medicale din România".

"O sentinţă murdară"

Deşi scepticii credeau că ancheta DNA era doar o lovitură de imagine, ea s-a concretizat în martie 2008 prin trimiterea în judecată a lui Teodor şi Doru Maghiar, la Tribunalul Bucureşti, pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals şi uz de fals intelectual, plus fals şi uz de fals material în înscrisuri oficiale, fapte pentru care pedeapsa variază între 10 şi 20 de ani de închisoare. De-a lungul a 26 de înfăţişări, bătrânul rector a tras de timp, ba pe motiv de boală, ba pentru a cere noi expertize şi martori.

Lovitura de teatru s-a produs anul trecut, pe 2 decembrie, când TMB l-a găsit vinovat de toate infracţiunile reţinute în sarcina sa. Verdictul a fost dur: 8 ani de închisoare pentru înşelăciune şi câte 3 luni pentru celelalte infracţiuni, urmând să fie executată pedeapsa cea mai grea. În plus, Maghiar a fost pus să restituie 882 miliarde lei vechi, fiindu-i sechestrate numeroasele clădiri şi terenuri. La aflarea veştii, omul a suferit o adevărată criză. "Sentinţa este murdară. Nu am furat nimic, n-am făcut nimic decât am construit o universitate", spunea Maghiar.

Peste fiere, puţină miere

Previzibil, fostul rector a atacat verdictul la Curtea de Apel Bucureşti, cum au făcut şi procurorii DNA, şi juriştii Ministerului. Deşi a amânat de patru ori pronunţarea, semn că verdictul a fost disputat în cadrul completului, instanţa s-a mişcat repede, dând o nouă sentinţă joia trecută. Comparativ cu prima soluţie, decizia este însă mult mai blândă: cei 8 ani de închisoare au fost reduşi la 5, perioada în care condamnatul va fi lipsit de drepturi a fost micşorată de la 4 ani după liberare la 2 şi, ce e şi mai important, Maghiar a fost absolvit de plata prejudiciului către Minister!

Noua sentinţă a fost interpretată fie ca rezultat al tărăgănării procesului (pe ideea că timpul şterge orice păcat), fie al "sensibilizării" magistraţilor în cel mai pur stil Maghiar, fie ca un semn al clemenţei judecătorilor în faţa unui septuagenar. Oricum, verdictul poate fi "întors" de instanţa supremă, căci atât fostul rector, cât şi DNA, pot s-o atace la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Circumstanţe atenuante

În timp ce suporterii fostului rector s-au bucurat de victorie, alţii s-au indignat că verdictul final ar putea fi coborât aşa încât Maghiar să scape de închisoare. "Acum i-au redus de la 8 la 5, iar data viitoare o să-i dea 3, limita de la care pedeapsa nu se execută", au comentat intransigenţii pe forumul BIHOREANULUI.

Deoarece sentinţa încă nu a fost motivată de judecători, deocamdată nu se poate şti ce anume i-a determinat la mai multă toleranţă, dar conţinutul minutei date publicităţii e clar în ce priveşte efectele. Pe de o parte, instanţa a reţinut că Maghiar se face vinovat de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuă (deoarece a săvârşit infracţiunea ani la rând), însă i-a acordat circumstanţe atenuante, întrucât nu are antecedente penale, iar în timpul procesului a avut un comportament sincer, astfel că pedeapsa sa îi putea fi coborâtă sub minimul de 10 ani, dar nu mai puţin de 3 ani.

Pe de altă parte parte, tot minuta arată că judecătorii au dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit la începerea cercetărilor asupra bunurilor lui Maghiar, fără însă să se ştie motivarea gestului. Se poate doar presupune că judecătorii au apreciat că Maghiar a luat banii de la Bucureşti nu pentru sine, ci pentru Universitate. Ca urmare, acesta e liber să-şi pună la adăpost valoroasele proprietăţi, de la casa din strada Gheorghe Doja şi vila din strada Delavrancea până la domeniul din strada Livezilor, întins pe mai multe hectare.

Final deschis

Consultat de BIHOREANUL, un jurist afirmă că la instanţa supremă, acolo unde Maghiar, dar şi DNA, precis vor face recurs (primul pentru a scăpa şi mai uşor, iar procurorii pentru a obţine o pedeapsă mai consistentă), este posibil orice verdict. Recursul se va judeca probabil în mai puţin de un an, deoarece nu mai are nevoie de probe sau martori noi, iar decizia poate fi de menţinere a sentinţei Curţii de Apel sau de casare a acesteia.

În prima ipoteză, Maghiar va executa pedeapsa de 5 ani de închisoare stabilită de Curtea de Apel, dar nu toată, ci doar 20 de luni. Căci, fiind trecut de 60 de ani, legea prevede că poate rămâne după gratii doar o treime din durata stabilită de judecători.

În a doua variantă, instanţa supremă poate restabili prima sentinţă, cea prin care Tribunalul îl condamnase la 8 ani, sau poate fixa o altă pedeapsă, dar nu mai mică de 3 ani. Adică fix pragul de la care, conform legii, poate beneficia (fără ca acest lucru să fie obligatoriu, ci la latitudinea judecătorilor) de suspendarea executării pedepsei, condiţionat şi sub supraveghere.

Oricare ar fi sentinţa finală, însă, două concluzii sunt deja certe: statul va rămâne cu paguba suferită, iar Maghiar, chiar stigmatizat, lăsat liber sau închis, cu averea...


"Vom ataca la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sentinţa Curţii de Apel Bucureşti şi sperăm să obţinem achitarea"

Gheorghiţă Mateuţ, avocatul fostului rector Teodor Maghiar


PE URMELE TATĂLUI
Maghiar junior, în stand by

03 Doru Maghiar.jpgTrimis în judecată de DNA împreună cu tatăl său, Doru Maghiar (foto) a scăpat deocamdată de proces, dar trăieşte cu riscul de a-i împărtăşi soarta. Dosarul său, întocmit pentru falsificarea celor 26 de diplome emise de Facultatea de Medicină şi Farmacie, a rămas în cercetare, fiind tergiversat din cauza aşa-numitelor conflicte de competenţe ale procurorilor. Anul trecut, BIHOREANUL a aflat că DNA a trimis dosarul spre soluţionare la Parchetul Bihor, însă magistraţii orădeni l-au refuzat ca pe un cartof fierbinte, invocând că el ar fi de competenţa procurorilor anticorupţie şi cerând Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să-l îndrepte din nou spre DNA.

Ca tatăl său, Doru Maghiar a refuzat să poarte o discuţie cu BIHOREANUL pe acest subiect. "Nu vreau să vorbesc cu dumneavoastră, pentru că dumneavoastră sunteţi de vină pentru tot ce s-a întâmplat", a spus co-proprietarul Spitalului Pelican.

Citiţi pe această temă şi articolul "La penitenciar, dar cu banii-n buzunar: Fiscul recuperează abia 1% din prejudiciile produse de corupţii bihoreni"