Biserica e în forfotă. Un grup de femei îşi pregătesc pensulele pentru a relua pictura pereţilor, un bărbat urcat pe o scară lucrează la instalaţia electrică, iar doi muncitori strâng scaunele pentru a face loc şantierului. Doar sfinţii de pe pereţi şi tinerii care coboară de la spovedanie nu au nicio grijă. "Vrem să fie totul la locul lui până duminică", se scuză preotul Ciprian Mega, parohul locului.
Pe 3 octombrie în parcarea de lângă Spitalul Clinic Municipal Gavril Curteanu va avea loc lansarea filmului "Glasul care strigă în pustie", despre viaţa preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa, realizat de părintele Mega, în cadrul unui eveniment la care este aşteptat însuşi patriarhul Bisericii Ortodoxe, Daniel Ciobotea.
Mega-popa
Preotul Ciprian Mega (foto) umblă numai în sutană, poartă barbă şi vorbeşte enervant de calm. Doar verbul îi trădează nonconformismul. "În martie 2020 am început ridicarea bisericii. Suntem în septembrie 2021 şi deja am terminat. Prin comparaţie, catedrala episcopală înghite bani publici de 30 de ani şi tot nu e gata", zice părintele.
Aşa se întâmplă şi cu biserica preotului Marin Dindelegan din strada Octavian Goga, a preotului Viorel Mal din Calea Aradului şi cu majoritatea bisericilor în construcţie. Şantierele se întind cu anii pentru ca parohii să tot poată cere bani de la enoriaşi.
"Am ridicat această biserică cu peste 500.000 euro folosind cele mai bune materiale şi multă muncă manuală. La catedrala episcopală cred că a costat atâta numai mozaicul, pardoseala şi iconostasul", continuă preotul.
Filmul din Rogerius
Părintele Mega nu se poate abţine: ceea ce crede şi spune. De aceea l-au şi îndrăgit credincioşii din Rogerius, care umplu săptămânal biserica Sfântul Spiridon ridicată în stil muşatin pe locul bisericuţei de lemn de lângă Spitalul Municipal.
Duminica viitoare e de aşteptat să fie şi mai mulţi. Ciprian Mega a programat pe 3 octombrie sfinţirea bisericii şi lansarea filmului "Glasul care strigă în pustie", despre viaţa preotului Gheorghe Calciu Dumitreasa. Proiecţia va fi făcută pe un ecran de mari dimensiuni amenajat în parcarea de lângă spital.
"Primăria s-a oferit să ne pună la dispoziţie Piaţa Unirii pentru proiecţia filmului. Am refuzat. Am vrut ca acesta să fie lansat în cartierul Rogerius, în mediul în care a şi fost turnat", povesteşte Mega. Premiera este programată pentru ora 19:30, iar preţul unui bilet a fost stabilit la 25 lei. "Este o obligaţie prin contract", se scuză cineastul.
Vezi trailer:
Regizor în sutană
Preotul în vârstă de 36 de ani a venit în Oradea, în 2018, din Cipru, unde a ridicat prima biserică ortodoxă pentru comunitatea românească. Experienţa românilor obligaţi să muncească pe nimic şi a româncelor silite să se prostitueze l-a marcat.
Scenarist şi producător al filmului "Nunta lui Iov", selecţionat în 2015 la Festivalul internaţional de la Cannes, Mega a spus povestea românilor din Cipru în drama "Dimineaţa care nu se va sfârşi". Pelicula a fost premiată la Festivalul Internaţional de Film "Popoli e religioni" şi cumpărată de reţeaua Netflix. "Eu sunt mai mult povestitor decât cineast. Am vrut să spun povestea acelor femei abandonate de ambasadă, de Ministerul de Interne, de toţi, la mâna ticăloşilor", spune Mega.
Regizor al filmului "21 de rubini", aflat încă în post-producţie, în care episcopul de Oradea, Sofronie Drincec, a inspirat personajul secundar al unui ierarh corupt, preotul spune că plănuia să renunţe la filme.
"Cinematografia este un mediu confiscat. Astăzi, dacă vrei să înscrii un film la oricare dintre festivaluri, trebuie să ai obligatoriu măcar un personaj din grupul minorităţilor sexuale, iar acesta să fie neapărat personaj pozitiv. Orice film cu un personaj homosexual devine brusc foarte bun", zice regizorul. Dar, totuşi, s-a răzgândit...
Cu actorii în minte
În primăvară, un prieten s-a oferit să îi finanţeze un film. "Am acceptat, cu condiţia să fie despre părintele Calciu şi curajul mărturisirii credinţei cu orice risc", povesteşte Mega. Preotul a scris scenariul contra-cronometru. "M-am documentat două săptămâni, iar scenariul l-am scris într-o săptămână. Am lucrat cu actorii în minte".
L-a avut "în minte" pe Dorel Vişan (foto) ca general de Securitate, pe Ela Ionescu drept soţia lui Calciu, iar pe Costel Caşcaval în rolul acestuia, toţi actori cu care mai lucrase. "Filmările au fost făcute între 11 iulie şi 23 iulie. Am filmat numai în Oradea: într-un apartament din spatele Pieţei Rogerius, la Şirul Canonicilor, la fostul depozit de armament, în vila de protocol a PCR de lângă Hotelul Continental şi în biserică la noi", povesteşte Mega.
Preotul a filmat în biserica sa, căci celelalte i-au fost închise. "Părintele Vasile Bota, parohul Bisericii Sfântul Andrei, m-a invitat să filmăm la el. M-am bucurat, pentru că are o biserică foarte frumoasă. Înaintea filmărilor mi-a spus însă că «din păcate nu se mai poate». Se temea să nu se pună rău cu episcopul Sofronie, care mă vede ca pe duşmanul numărul unu".
Generalul şi secretara...
Filmul, cu un buget de circa 200.000 euro, prezintă viaţa părintelui Calciu în perioada celor "7 cuvinte pentru tineri", predici centrate pe ideea libertăţii şi a opoziţiei faţă de regimul comunist, şi a claustrării care a urmat. "Cuvintele" au fost rostite în Postul Mare din 1978 în Biserica Radu Vodă din Bucureşti. Când superiorii au ordonat închiderea acesteia, Calciu a predicat de pe trepte, ore în şir, în faţa unui public tot mai numeros, lucru care i-a adus încă 10 ani de închisoare.
Din distribuţia filmului care evocă acest moment fac parte inclusiv actori orădeni. "Eu am primit rolul unui pedagog terorizat, ca toţi oamenii de atunci, de ceea ce i se poate întâmpla dacă va «călca pe bec»", povesteşte actorul Şerban Borda (foto). Actorul a fost impresionat de naturaleţea cu care s-a comportat cu mai tinerii săi colegi veteranul Dorel Vişan. "În fiecare pauză ne mai apropiam în jurului lui, să ne mai povestească ceva", povesteşte actorul.
Actriţa Mihaela Gherdan, care a jucat rolul secretarei generalului de Securitate, a fost şi mai impresionată. "Dorel Vişan mi-a fost profesor în facultate. A fost o experienţă unică să joc alături de el", zice ea.
Ca la puşcărie...
Tot despre o experienţă unică vorbeşte şi Andrian Locovei (foto), cel de-al treilea actor orădean din distribuţie. "Eu l-am jucat pe Fidel, unul dintre deţinuţii împreună cu care părintele Calciu este dus la puşcărie. Am filmat într-un vagon vechi, plin cu paie, tras pe o linie în gară, chinuindu-mă cu sticla de spirt lângă mine pentru că sunt alergic la praf", povesteşte actorul.
Dar arta cere sacrificii. "Când m-am prezentat cu încă doi colegi la filmări, regizorul Mega ne-a zis: «Trebuie să vă radeţi în cap». Pentru mine nu era o problemă, că mai aveam o lună până la stagiune, dar ceilalţi doi, cu reclame în Bucureşti, se codeau. Părintele a început să-i convingă, că «doar aşa se poate», că «scena va avea un impact puternic», până ne-am trezit intrând într-o frizerie. Când ne-a văzut, frizeriţa l-a întrebat: «Ăştia sunt ăia trei care trebuie tunşi chel?». Ne păcălise...", râde Locovei.
Dincolo de hazul situaţiei rămâne, însă, gravitatea temei. Filmul - care spune povestea unui martir ce a înfruntat regimul criminal comunist cu demnitate şi curaj. Şi preotul-cineast - care le propune românilor însănătoşirea morală printr-o cură cu Calciu!
PREOT ŞI MARTIR
Exemplu pentru tineri
Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost unul dintre puţinii preoţi ortodocşi români care s-a opus făţiş regimului comunist. Disidentul a îndurat 21 de ani de închisoare între perioadele 1948-1965 şi 1979-1985. Arestat în studenţie pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară, Calciu a trecut prin iadul "reeducării" comuniste din închisoarea de la Piteşti, cu bătaie şi înfometare. Unele surse susţin că ar fi devenit colaborator al gardienilor Securităţii, dar părintele Ciprian Mega dezminte vehement: "Singurele surse legate de acest lucru sunt securiste. Nu avem cum şti dacă e adevărat sau nu".
Cert e că, închis sub pământ la Jilava, părintele Calciu şi-a tăiat venele pentru a oferi sânge unui deţinut bolnav de TBC şi a salvat viaţa unui coleg. Eliberat din închisoare, şi-a desăvârşit studiile în Teologie, s-a căsătorit şi a avut un copil. Faptul că avea o familie nu l-a împiedicat să protesteze împotriva demolării bisericii Enei din Bucureşti şi să ţină în primăvara anului 1978 celebrele predici "Şapte cuvinte către tineri".
Gestul i-a adus alţi 10 ani de închisoare alături de deţinuţi de drept comun şi caterisirea. Părintele Calciu avea să fie eliberat în 1984, la presiunile comunităţii internaţionale. Un an mai târziu, la insistenţele apropiaţilor, îngrijoraţi că ar putea fi asasinat, a emigrat în SUA, unde s-a şi stins din viaţă în noiembrie 2006. La cererea sa, a fost înmormântat la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ.