De la SRI am aflat că iredentiştii au stabilit la o pizza strategia de acţiune în Covasna. Ce nu s-a spus în comunicat este câte halbe cu pălincă de cartofi au băut secuii când au decis să pună bombe de Ziua României.
Nu ştiu exact cum stă treaba în Secuime dar noi, orădenii, am cam uitat să trăim împreună. Asistăm la o segregare ce nu face cinste unui oraş multietnic şi multiconfesional. Oradea nu a reuşit să-i integreze pe toţi concetăţenii veniţi de prin împrejurimi. Ţăranii maghiari sau români n-au deprinderea de a trăi amestecaţi, satele fiind îndeobşte pure etnic. Nici nu-i de mirare că auzi expresii de genul: "ungur-ungur, dar să ştii că-i băiat bun". Adică se porneşte de la premisa că străinul e rău.
Avem apoi conaţionali care se ghidează după principiul că dacă trăieşti în România eşti obligat să ştii limba română. Dar eu cred că nu doar pentru ungurime ar trebui să fie valabil acest îndemn, ci şi pentru români. Ca să nu mai spun că ar fi, poate, de bun simţ să ştim cu toţii câteva cuvinte în maghiară, având asemenea vecini.
Nu în ultimul rând, presa de limbă română ar trebui să fie o alternativă viabilă pentru informarea minorităţii maghiare. Există maghiari care se uită doar la televiziunile din Budapesta şi citesc exclusiv presă locală maghiară, obedientă liderilor udemerişti. Iar atunci când alde Sanyi Kiss e inculpat, unii dintre ei sunt convinşi că omu’ a păţit-o pentru că-i ungur, nu hoţ. La fel cum cred şi manifestanţii din Secuime că Beke e un simplu băiat care umblă cu artificii, nicidecum un terorist.