Cu o viteză amețitoare, așa-zișii „suveraniști” și „anti-globaliști” transformă globul într-o bombă gata să explodeze.
Am văzut, acasă, ce s-a găsit la adepții lui Călin Georgescu, „patrioți” care propovăduiesc „pacea” și austeritatea „dacă”: un arsenal de arme de asalt și explozibili, bani în podele, înregistrări că au cerut fonduri unor afaceriști din afara țării promițându-le aurul din pământul acesteia, legături cu Ambasada Rusiei, documente ce atestă că iau lumină de la Moscova, poze cu criminali de război. Trebuie să fii complet idiot să crezi că oameni ca aceștia, cu Mesia în frunte, sunt porumbeii libertății și că nu vor instaura dictatura cea mai violentă, fie prin „alegeri” cu boți, fie prin lovitură de stat.
Îngrozitor este, însă, că o mână de inși capătă adeziunea fanatică a românilor care nici nu-și dau seama ce-i paște, repetând ca drogați „turul II, înapoi”. Înțelege vreunul dintre rătăciți harta României? Pricepe că unul ca Georgescu - care spune răspicat că Schengen este o nenorocire, că nu avem nevoie de NATO și nici de Europa - poate lăsa țara singură, adică pradă sigură lăcomiei rusești, tocmai când are nevoie, mai mult decât oricând, de aliați care să țină dușmanii la locul lor?
Nebunia a cuprins lumea la o scară incredibilă, după cum au văzut vinerea trecută miliarde de oameni îngroziți de spectacolul pe cât de grotesc, pe tot atât de agresiv dat de Trump și de adjunctul său în fața președintelui Ucrainei. Cei doi s-au aliniat pe față intereselor Rusiei, agresând încă o dată victima agresiunii lui Putin. A spune că Zelenski „se joacă cu al treilea război mondial”, că este „lipsit de respect” doar pentru că încerca să respingă minciuna clamată ca adevăr, a te da mare că „ne vom simți foarte bine și puternici” prin dictatul cel mai grosolan, a-l amenința pe liderul Ucrainei însângerate că „pot fi și mai dur” și a-i cere să cedeze bogățiilor minerale ale țării fără a-i oferi la schimb decât un cuvânt - „pace” - golit de conținut și sinonim, de fapt, cu „capitulare”, era de neimaginat până nu demult din partea unui lider al Americii libertății, al acelei Americi care știe că prima condiție pentru prosperitate, pentru „afaceri”, e libertatea însăși.
Dar de la ocupanții de azi ai Casei Albe nici nu ne puteam aștepta, să fim lucizi, la apărarea democrației și libertății. S-a văzut asta rapid, din zilele când Trump a pretins că aduce „pacea în 24 de ore”, că revendică Panama, Canada, Groenlanda și Gaza, ori din imaginile, postate de el însuși, într-un teritoriu golit de oameni, la umbra unui Gaza Trump Tower, delectat de demonice dansatoare cu barbă peste care plouă cu dolari.
Conducerea unei părți a lumii libere a încăput pe mâna unor indivizi periculoși, care îi pot da foc în orice secundă, din te miri ce. Dacă ținem la libertatea noastră în bătrâna Europă - care înseamnă nu doar Bruxelles, ci și Riga, Tallin, Varșovia, București, Praga ș.a.m.d. - nu mai avem a conta, o vreme, pe Casa Albă, ci doar pe noi înșine. Cu o condiție: să fim uniți în partea noastră de lume.