Tisologii, cei mai mari experţi în creşterea şi propăşirea tiselor, ecologiştii de Peţa, au ieşit în presă cu grave acuzaţii. Plantele strămutate din faţa Teatrului dau semne de uscare.
Ei îşi pun întrebarea de ce au fost mutate. Eu îmi pun întrebarea de ce au fost plantate taman în faţa Teatrului. Că umbră nu fac deloc, iar oxigen puteau produce nestingherite şi în lunca râului şi în Parcul 1 Decembrie.
Trebuie să ai ură mare pe oraş sau pe primar ca să susţii că Piaţa Ferdinand nu arată mai bine fără arboretul proaspăt strămutat.
Adevărul este că în Oradea avem doar unul sau doi ecologişti, ceilalţi sunt activişti de partid zugrăviţi în verde. Adică faci circ pentru cele trei tise şi nu ai nicio reacţie la tăierile masive, operate vreme de ani de zile de cel mai mare defrişator de păduri din Europa, firma Schweighofer? N-am auzit un icnet de indignare din partea iubitorilor de vreascuri, şi tare mă tem că doar pentru că la firma austriacă nu e şef Ilie Bolojan.
Aşa-zişii ecologişti muşcă numai la comandă, pentru a răsplăti mâna ce-i hrăneşte. Hai să zicem că prin tot zgomotul produs de ei, uneori se mai pune stavilă tăierilor prosteşti de copaci din municipiu. Dar aţi auzit în ultimii ani ca aceştia să aibă şi o atitudine activă? Adică să declanşeze, de pildă, ample operaţiuni de împădurire?
A trebuit să vină un actor - jos pălăria, Sebastian Lupu! - să lanseze o campanie deşteaptă de plantări, rostogolită rapid pe Facebook. El nu se bate cu pumnii-n piept că este ecologist, dar face mai bine oraşului decât întreaga echipă de zgomote cu sarcini de partid.
Aşa că nici nu e de mirare că în ţara asta nu există un partid al verzilor, ci doar o mişcare iubitoare de verzişori, din aceia care mişună prin organizaţii menite să bage beţe-n roate marilor proiecte de infrastructură. Nu mai poţi păcăli pe nimeni cu acelaşi tip de gargară şi cu legarea de copaci în lunca Crişului Repede...