Există afaceri imune la criză. Sau măcar mai rezistente. Odată cu scăderea veniturilor, orădenii vor renunţa poate la bere, vor mai rări din ţigări, nu vor mai ieşi aşa des în oraş, dar de mâncat nu se pot lăsa.

Aşa se face că, în plină recesiune, una din cele mai sigure afaceri rămân cantinele unde se poate mânca rapid, curat şi mai ales ieftin. "Dacă omul iese de la tine cu burta plină şi nu şi-a golit tot portofelul, vine şi a doua oară", explică patronul unui local cu dever.

"Prefer mâncarea gătită"

Nu e chiar ca la mama acasă, dar oricum e mai mult decât o chiftea strivită într-o chiflă stropită cu unsori colorate. "Cu puţin peste 10 lei mănânc, oriunde în oraş, un meniu cu două feluri, din care unul e o ciorbă caldă. Normal că prefer mâncarea gătită în locul celei de la fast-food", spune Alin. Angajat la o firmă privată, tânărul spune că nu are nici timp, nici chef să gătească. "Plec de acasă dimineaţa şi ajung seara, când numai să stau la oale nu-mi vine".

La rându-i, Sorin, un mic întreprinzător, spune că preferă cantinele de tip "împinge-tava" pentru varietatea ofertei. "Văd cu ochii mei ce cumpăr, am de unde alege, iar dacă îmi place mai mult un fel de mâncare pot să-mi comand cât poftesc. Plus că mâncarea e tot timpul proaspătă, pentru că se găteşte zilnic", zice Sorin. Şi aşa gândesc sute de orădeni prea ocupaţi ca să mai şi gătească...

Afaceri înfloritoare

Văzute pe vremuri ca fiind exclusiv pentru studenţi, burlaci şi divorţaţi, cantinele şi pensiunile s-au înmulţit în ultimii ani ca ciupercile. Printre primele pensiuni care au spart gheaţa a fost cea lansată, cu o investiţie minimă, de Augustin Venter, fostul bucătar de la cantina PCR, moştenită apoi de SRI. La începutul anilor 2000, Gusti şi-a deschis cantina de la blocurile în zig-zag din Bulevardul Dacia. Porţiile îndestulătoare la un preţ accesibil şi meniul cu două feluri la 12 lei au făcut ca sala de mese să fie plină tot timpul. Aici vin să mănânce de la taximetrişti şi agenţi de vânzări până la poliţişti şi procurori. La fel, poziţionată strategic în zona industrială, cu clientelă din belşug, cantina de la fabrica de zahăr a cunoscut şi ea un succes rapid.

Modelul a fost copiat rapid. În toate cartierele există un loc în care cu mai puţin de 15 lei se poate cumpăra un meniu cu două feluri de mâncare. Pensiunea din strada Tudor Vladimirescu are meniul la 10 lei, cantina din Vasile Alecsandri tot atât, la cea din Bulevardul Ştefan cel Mare masa face 11 lei, la Biggy's pe Avram Iancu este 12 lei, iar la Papa's, pe Corso, 14 lei.

"Rapid, ieftin, bun..."

În ciuda crizei, patronii cantinelor nu se plâng de clienţi. "Am încheiat anul 2009 pe profit şi sunt toate motivele să credem că la fel se va întâmpla şi anul acesta", spune Mircea Berdan, unul din patronii cantinei din bulevardul Ştefan cel Mare. Cantina Bulevard 82 a fost lansată în urmă cu trei ani pentru a deservi angajaţii celor 40 de firme care aveau închiriate spaţii în clădirea fostei întreprinderi de confecţii "Textila Crişana", dar treptat clientela s-a diversificat. Aici mănâncă de la agenţi comerciali şi funcţionari publici până la angajaţi din bănci şi şefi de instituţii. Uneori sunt şi 300 de clienţi pe zi! "Iniţial am avut reţineri. Credeam, ca toată lumea, că "împinge-tava" e ca-n gară, un local cu mobilier ieftin, duhnind a prăjeală. Asta până am văzut în străinătate cum se face şi am decis să încercăm. Când e vorba de mâncare, peste tot în lume oamenii vor rapid, ieftin, bun şi curat", spune patronul.

Afacerea a presupus investiţii de peste 60.000 de euro în amenajarea locului şi dotarea bucătăriei, dar a meritat, fiindcă face profit. Nu mult şi nu uşor. "E un business greu, fiindcă trebuie să fii exigent. Cum te taxează clientul nu te taxează niciun control de la stat. Dacă nu i-a plăcut ceva la mâncare, la servire, la orice, a doua oară nu mai vine, povesteşte prietenilor şi pierzi nu un client, ci zece...", spune Mircea.

Clienţi mai puţini

Odată cu scăderea puterii de cumpărare, nici cantinele nu mai fac profitul de altădată. Dar nici nu sunt ameninţate cu falimentul. "Faţă de anul trecut a scăzut clientela cu 30-40%. Înainte veneau la masă agenţi de asigurări, muncitori din construcţii şi funcţionari. De când au căzut afacerile, iar bugetarii sunt ameninţaţi cu disponibilizarea, oamenii vin în număr mai mic", spune Maria Filip, patroana cantinei din strada Vasile Alecsandri. Femeia conduce şi cantina de lângă gara centrală, şi spune că, pentru a putea traversa criza, a îngheţat preţurile. "Am făcut meniul zilei la 10 lei, rotund, să poată veni oricine vrea o masă caldă. Dar mai mult nu poţi coborî", spune întreprinzătoarea.

A vrut să extindă actuala suprafaţă a sălii de mese, dar pe fondul scăderii pieţei a amânat investiţia. Peste un an sau poate doi, când economia îşi va fi revenit. Nu de alta, dar orădenii prea singuri sau prea ocupaţi tot vor trebui să mănânce. Ieftin şi bun, dacă se poate...

ACCEPTABIL
12 lei este preţul mediu al unui meniu cu două feluri de mâncare practicat în cantinele orădene

"Acum sunt două mentalităţi care se bat cap în cap. Cea modernă presupune servitul mesei în oraş, iar cea tradiţională gătitul în casă. Rămâne de văzut care va învinge..."

Mihaela Heciu, psiholog

PROGRES
Între cratiţă şi cantină

Ultimii 20 de ani au adus importante mutaţii în mentalitatea orădenilor. Consultantul în afaceri Dacian Palladi pune stabilitatea afacerilor cu cantine pe seama faptului că orădenii au tot mai puţin timp. "E drept că e mai ieftin să îţi găteşti acasă, dar pentru asta investeşti timp cu cumpărăturile, cu prepararea hranei şi curăţarea bucătăriei. Timp pe care nu-l ai. Şi chiar dacă l-ai avea, dacă eşti singur sau ai o familie mică, dezavantajul e că trebuie să mănânci zile în şir aceeaşi mâncare".

La rându-i, psihologul Mihaela Heciu pune succesul cantinelor pe seama schimbării de mentalitate. "Adulţii între 35-40 de ani apreciază încă bucătăria tradiţională. E mai ieftin şi mai sănătos. Cei mai tineri, în schimb, cu excepţia cazurilor care văd gătitul ca pe un hobby, preferă să mănânce în oraş. Pentru ei, ceea ce e tradiţional este deja perimat". Psihologul spune că în ultimii ani orădenii, ca toţi românii, au intrat într-un cerc vicios. "Muncim mai mult, până seara târziu, ca să cheltuim mai mult, dar asta nu înseamnă că nivelul calităţii vieţii a crescut. Presaţi de timp, banii câştigaţi în plus îi dăm poate pe o masă în oraş"...