Un mic val de „indignare” – oare la ce sunt mai pricepuți unii decât la așa ceva? – s-a iscat la începutul acestei luni, în toiul sezonului turistic, când Primăria Pietroasa a instituit o taxă de campare pentru vizitatorii care își instalează pe platoul Glăvoi corturile (20 lei/zi) ori rulotele (40 lei/zi).
Motivul e simplu. Turiștii lasă în urmă grămezi de gunoaie, iar salubrizarea zonei costă. Și doar n-o să plătească sătenii ridicarea și transportarea lor, în locul orădenilor ori al clujenilor care stau acolo câteva zile. Ca de fiecare dată, recalcitranții au obiectat, însă, că „nu primim nimic în plus de banii ăia”, fără să le treacă prin cap că altcineva face curățenie și că trebuie plătit. Ori că, dacă ar fi mers cu corturile sau rulotele în afara țării, nu ar fi putut să și le pună nicăieri fără taxă.
Totuși, vorba poetului național, „ce e val ca valul trece”. După două săptămâni, primarul comunei, Alin Laza, spune că turiștii s-au obișnuit și achită taxa, doar trei s-au țigănit ca să nu. „Noi am vorbit frumos cu toți, le-am explicat și au înțeles, dar nu era să ne luăm la bătaie cu câțiva care n-au vrut să plătească”, a explicat edilul, admițând că respectivii au fost „lăsați în pace”, mai ales că în comună nu există Poliție Locală, iar pentru câțiva zeci de lei nu era cazul să fie deranjați polițiștii „adevărați”.
În sfârșit, a fost făcut un prim pas, iar edilul din Pietroasa e conștient de asta. În curând, plata va putea fi făcută și prin sms, iar administrația locală vrea să folosească încasările pentru a îmbunătăți serviciile, așa cum de altfel e și normal, prin instalarea unor toalete. Care, bineînțeles, vor trebui și ele întreținute și curățate, așa că nu-i exclus ca pe viitor taxele să crească.
Același primar a avut în primul său mandat o problemă cu consilierii din propriul partid. Pentru că impozitele pe proprietăți erau derizorii, nu mai mult decât prețul unui pachet de țigări, a propus majorarea lor, dar s-au împotrivit chiar colegii săi. Noroc că nu i-a ținut mult, și asta fiindcă au înțeles că, dacă vrei să faci ceva – și câte nu-s de făcut? – nu poți face nimic fără bani.
Chestiunea e cât se poate de actuală la nivelul întregii țări în această perioadă, când se discută despre majorarea impozitelor pe proprietăți, pe de o parte fiindcă în multe comune și orășele sumele nu au fost actualizate ani la rând nici măcar cu rata inflației, pe de alta fiindcă în multe locuri valoarea reală a proprietăților a crescut după ce autoritățile locale au investit, cu fonduri din bugetele proprii și de la bugetul de stat, ca să facă drumuri, rețele de apă și canalizare, de gaze, de iluminat public. Astfel de decizii sunt nu doar inevitabile, ci corecte de-a dreptul, mai ales că în România grosul taxării este pe muncă și pe capital, nu pe proprietate, ca în țările civilizate.
Dacă cei care ne conduc, de la mic la mare, de la primar de comună până la ministru, ar ști să comunice și să explice mai bine și cu răbdare, am înțelege că nimic nu-i gratis, de la salubrizare și educație, până la sănătate și apărare. Și, poate așa, am avea și ceva mai multă grijă de spațiul public, știind că toate sunt întreținute „de stat” cu bani de la fiecare cetățean.