Deşi pare incredibil, există cetăţeni români care trăiesc din alocaţiile copiilor. Reţeta e simplă: primesc venitul minim garantat, stau la coadă pentru nişte produse distribuite ca ajutoare de la Uniunea Europeană, se mai cârpesc cu banii din alocaţia copiilor şi, cu ce mai fură de la vecini, o scot cumva la capăt.
Dacă tot am intrat în zodia marilor pomeni electorale, guvernanţii s-au gândit că ar fi cazul să mărească alocaţiile pentru copiii proveniţi din familii cu venituri reduse. Ideea e generoasă, dar efectele vor fi catastrofale. Măsura va duce probabil la creşterea natalităţii, făcând ca familiile sărace să ajungă lipite pământului. Cu 42 lei în plus pe lună tare mi-e teamă că, în majoritatea cazurilor, nu bieţii copii vor mânca mai bine, ci doar părinţii vor bea mai mult.
Îmi povestea o deputată care a candidat prin Prahova că în timpul campaniei electorale a mers la o şcoală să ducă rechizite. Era acolo un băieţel isteţ care venea tot la două zile la şcoală, fiindcă acasă erau mai mulţi copii la o singură pereche de pantofi. I-a dăruit micuţului nişte tenişi de firmă, nou-nouţi. La următoarea întâlnire cu alegătorii, l-a văzut pe copil tot cu pantofii vechi. Puştiul i-a spus că nu-i poartă pe cei noi pentru că, dacă-i vede tatăl său, îi vinde pentru băutură.
Asta e România reală, nu cea vopsită pe la televiziuni. Dacă vrem cu adevărat să-i ajutăm pe sărmanii copii din familii defavorizate, nu ar trebui ca banii să ajungă pe mâna părinţilor. E drept că nici pe mâna guvernanţilor! Mai bine le-ar da copiilor o masă caldă pe zi.