Au fost drepţi şi trebuie cinstiţi! Orădeanul Traian Tiberiu Suciu, descendent al familiilor Pop şi Suciu, care au salvat de la deportare familia de evrei Carol şi Elisabeta Pap și pe cei șase copii ai lor, a primit vineri, în sala mare a Primăriei, titlu "Drept între popoare" din mâna adjunctului şefului Misiunii Diplomatice a Ambasadei Israelului în România, Tania Berg Rafaeli.

"Suntem recunoscători faţă de familiile Pop şi Suciu pentru solidaritatea faţă de poporul evreu", a spus adjunctul şefului Misiuni Diplomatice a Israelului.

La eveniment au participat, printre mulţi alţii, şi Ştefan, mezinul familiei Pap, astăzi în vârstă de 73 de ani. "Cele două familii Suciu şi Pop din Săcădat şi Betfia fac cinste naţiunii lor prin sacrificiul de sine de care au dat dovadă", a spus bătrânul.

Ascunşi într-o groapă

Ştefan Pap a povestit pentru BIHOREANUL că în 1944, când evreii orădeni au început să fie mutaţi în ghetou în vederea deportării în lagărele de concentrare, familia sa locuia în Oradea şi era în relaţii de prietenie cu vecinii Alexandru şi Maria Pop.

"Tatăl meu era intermediar de cereale, că nu avea destui bani să cumpere şi să vândă mai departe. Noi eram şase fraţi. Eu aveam doar câteva săptămâni. Nu ştiu câte, că am fost înregistrat în acte abia după război, în anii ’50", a povestit Ştefan Pap.

Îngroziţi de perspectiva deportării, soţii Pap au căutat salvarea la vecini. "Ca să nu fim deportaţi, familia Pop ne-a ajutat să ieşim din Oradea şi ne-a ascuns la o casă de-a lor din Betfia. Am stat lângă o pivniţă, într-un fel de groapă pentru legume, pentru că în beci ar fi căutat autorităţile prima dată", a spus bătrânul.

Torturat ca să trădeze

Starea de nesiguranţă a fugarilor a crescut şi mai mult după ce autorităţile maghiare l-au ridicat şi torturat pe Alexandru Pop ca să dezvăluie unde se ascund vecinii săi fugari.

Bărbatul a rezistat, dar, de teamă că autorităţile i-ar putea percheziţiona nu doar casa din Oradea, ci şi proprietatea din Betfia, a mutat de acolo familia Pap. Fiica sa, Rozalia, și soțul ei, Anton Ioan Suciu, i-au dus pe cei doi soţi evrei, cu copiii lor cu tot, într-o casă pe care o deţineau în Săcădat. Aici a primit familia Pap adăpost şi hrană timp de o jumătate de an.

După eliberarea oraşului de către trupele române, pe 12 octombrie 1944, soţii Pap au revenit în Oradea.

"Domnul Traian Tiberiu Suciu este nepotul acelei familii Suciu care ne-a salvat", a încheiat Ştefan Pap.

Un titlu de onoare

Titlul "Drept între popoare" se acordă de către statul israelian prin institutul Yad Vashem, în baza unei legi speciale, în viaţă sau post-mortem, non-evreilor care în timpul Holocaustului şi-au riscat viaţa, averea şi familia pentru a-i ajuta sau salva pe evreii prigoniţi.

Acordarea titlului se face în urma unor cercetări riguroase de către o comisie condusă de un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie israeliene. Titlul este însoţit de o diplomă şi o medalie cu numele celui omagiat. Numele acestuia este înscris şi pe "Zidul de onoare" din "Grădina Drepţilor între popoare" de lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim.

Odată cu titlul, cel omagiat primeşte şi cetăţenia de onoare a statului Israel. Aceasta le oferă facilităţi de cazare, taxe, servicii medicale şi pensie celor care decid să trăiască aici.

Printre cei peste 21.500 de laureaţi se numără circa 50 de români, dintre care trei famili orădene.