Prea Sfinţitul Sofronie Drincec schimbă rânduielile: în loc să se identifice cu istoria şi interesele Eparhiei pe care o păstoreşte, vrea s-o mâne după propriile-i ambiţii.

Săptămâna trecută, din senin, s-a aflat că Sofronie vrea să scoată Episcopia Oradiei din jurisdicţia canonică a Mitropoliei Clujului şi s-o mute, cale de 400 de kilometri, în Mitropolia Sibiului. O mişcare de care credincioşii din Bihor habar nu aveau, gândită cu un singur scop: să-l propulseze în tronul de mitropolit al Banatului, în care se află un ierarh nonagenar, Nicolae Corneanu, cu nu prea multe zile rămase de la Domnul. Chiar dacă suceala îl face de ocara credincioşilor, preoţilor şi teologilor...

Speranţă năruită

Ales episcop al Oradiei, Bihorului şi Sălajului în 2007, după pensionarea PS Ioan Mihălţan, grav bolnav, la concurenţă cu vicarul locului, Petroniu Sălăjanul, şi cu cel de la Curtea de Argeş, Vincenţiu Ploieşteanul, PS Sofronie devenea la 39 de ani cel mai tânăr şef al Eparhiei de la înfiinţarea sa, în 1921. CV-ul îi era din cale-afară de spectaculos. În 1993 absolvise cu 10 Medicina la Timişoara, iar după în 1995 devenea monah, avându-l ca naş de călugărie pe ÎPS Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord. Trei ani, a fost inspector de asistenţă socială la Episcopia Aradului, răstimp în care a absolvit şi Teologia, iar în ‘98 ajungea secretar la Cabinetul Patriarhal al Prea Fericitului Teoctist, care după un an l-a propulsat episcop de Gyula. După 8 ani, Sofronie schimba mica Eparhie din Ungaria cu cea de la Oradea, pe care, însă, în 2008 a rupt-o în două, dând partea sălăjană vicarului Petroniu, de care voia să scape.

Sofronie fusese aşteptat cu speranţă, preoţimea şi intelectualitatea Oradiei văzând în el un egal al eruditului episcop greco-catolic Virgil Bercea şi un ierarh capabil să ţină piept atât agresivului Laszlo Tokes, şeful Eparhiei Reformate, cât şi, mai târziu, romano-catolicului Bocskei Laszlo, care venea de la Timişoara pentru a-l înlocui pe bătrânul Tempfli Joszef. După o timidă încercare de dialog ecumenic, concretizată în 2008 prin sfinţirea Agheasmei Mari împreună cu PS Virgil Bercea, faptă ce l-a pus în pericol de caterisire, Sofronie a bătut însă în retragere. Iar de atunci s-a mai remarcat doar prin scandaluri şi izolare în Palatul Episcopal.

Rupere din "patriotism"

Irineu de Alba Iulia_1.jpgÎn acest context s-a aflat, prin intermediul postului TV al Patriarhiei, Trinitas, că pe 29 ianuarie Adunarea Eparhială de la Oradea, formată din 30 de clerici şi mireni, a decis în unanimitate ruperea de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, şi alipirea la Mitropolia Ardealului cu sediul la Sibiu, la fel cum hotărâse, o săptămână înainte, şi Arhiepiscopia de la Alba Iulia, condusă de PS Irineu (foto).

Potrivit Trinitas TV, scopul era o rearondare în condiţiile în care Oradea aparţinuse de Sibiu până în 2005, anul înfiinţării Mitropoliei de la Cluj, iar decizia ar fi provocat un entuziasm deosebit între membrii Adunării Eparhiale. Nu lipsea nici umorul involuntar, vecin cu Caragiale, postul Patriarhiei citându-l pe fostul decan al Facultăţii de Arte, care afirma că hotărârea ar fi de-a dreptul... patriotică! "Prof. univ. Cornel Durgheu, unul din membrii Adunării, a menţionat că momentul este plin de emoţie şi de patriotism", spunea Trinitas, adăugând că rearondarea urmează să fie supusă aprobării Sfântului Sinod în februarie.

În realitate, după cum avea să afle BIHOREANUL de la un alt membru al Adunării, chestiunea s-a tranşat fără ca măcar participanţii la reuniune să se "prindă" de ce fuseseră convocaţi de Sofronie: "Prea Sfinţitul ne-a spus că doreşte să aprobăm rearondarea la Mitropolia Sibiului fiindcă aşa a fost în istorie, până în 2005. Nimeni n-a pus nicio întrebare şi toţi am votat pentru".

Ticluit cu grijă

Majoritatea credincioşilor din Bihor habar nu aveau despre strămutarea la Mitropolia din Sibiu, întrucât "creierul" mişcării, PS Sofronie, nu pusese chestiunea în "dezbatere publică", după cum nu pomenise vreun cuvânt despre ideea ce-l măcina nici în Pastorala de Crăciun.

Totuşi, iniţiaţii îi cunoşteau planul încă din luna decembrie, când episcopul a participat la întrunirea celor două sinoade mitropolitane din Transilvania, desfăşurată la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), unde a vorbit despre "rearondare". După cum arată blogerii ortodocşi (preoţi, călugări şi profesori de teologie bine informaţi), Sofronie a spus atunci că Episcopia Crişanei a fost arondată în 2005 la Mitropolia din Cluj doar pentru a avea Clujul un statut mai înalt. O "acuză" pe care nu avusese curaj s-o facă atât timp cât fostul său protector, Bartolomeu Anania, era încă în viaţă...

"Politicianistul" Sofronie

03 Preda.jpgDacă în Oradea nu a stârnit deloc comentarii, vestea ruperii de Cluj a provocat reacţii vehemente în capitala mitropolitană. Lectorul universitar Radu Preda (foto), de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj, scria că Sofronie s-a purtat "politicianist", abuzând de Adunarea Eparhială pentru că a pus-o să voteze ceva ce membrii acesteia nici nu înţelegeau. Totodată, teologul ridica şi o parte din vălul ce ascunde motivaţiile strict personale ale PS Sofronie şi ale ÎPS Irineu, arhiepiscopul de Alba, care s-ar vrea mitropoliţi, primul la Timişoara, al doilea la Sibiu.

"Punerea sub semnul întrebării a Mitropoliei de la Cluj e nu doar un atac la memoria fostului mitropolit Bartolomeu Anania, dar şi un gest profund antipastoral", scria Preda, atacându-l dur pe episcopul orădean: "Sofronie este inventatorul traseismului mitropolitan. Ambiţios fără idealuri şi luptător fără miză, întruchipează abjecţia parvenitului intelectual, cultivând un delirant cult al personalităţii. Aşa cum Irineu nu a pregetat să maculeze memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cărui longevitate era disperat (!), Sofronie nu a pregetat să-şi alunge din reşedinţă înaintaşul, pe episcopul Ioan Mihălţan. Oameni chemaţi să propovăduiască Evanghelia sfârşesc prin a fi caricatura modelului de păstor şi copia tot mai fidelă a lupului...".

Fără argument

Tot de la Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop, pe alt ton (explicabil prin faptul că nu e teolog, ci istoric), a demontat pretenţiile lui Sofronie că prin rearondarea la Sibiu nu ar face decât să repună Episcopia orădeană în matca tradiţională. Profesorul amintea că prima mitropolie din Transilvania a avut reşedinţa la Cluj, nu la Sibiu, unde s-a mutat doar pentru că, fiind oraş săsesc, acolo românii se mişcau mai în voie decât în Clujul stăpânit de unguri.

Însuşi cuvântul Mitropolie vine de la Metropolă, adică oraş mai mare, aşa explicându-se şi faptul că şi Mitropolia Ţării Româneşti, înfiinţată la Târgovişte, s-a mutat la Bucureşti, iar cea a Moldovei de la Suceava la Iaşi. "Clujul, şi din acest punct de vedere, e cel mai îndreptăţit să găzduiască o mitropolie!", concluziona academicianul, adăugând că încă din secolul XIX s-a dorit reînfiinţarea Mitropoliei la Cluj, doar stăpânirea străină şi orgoliul elitelor făcând acest lucru imposibil până în 2005.

Vis de mitropolit

Dacă erudiţii clujeni s-au întrecut în pledoarii teologice şi istorice în apărarea Mitropoliei de pe Someş, preoţii şi teologii orădeni se arată indignaţi de ambiţiile personale ale vlădicii Sofronie, în care şi-au pus cândva speranţele, dar de care s-au înstrăinat. Niciunul nu face declaraţii asumate cu numele, experienţa demonstrând că orice potrivnic al episcopului e îndată pedepsit, dar anonimatul nu scade pertinenţa spuselor lor.

"Din păcate, Sofronie nu mai ţine cont de misiunea sa, de a conduce turma cu blândeţe şi răbdare, ci a devenit un lup în blană de oaie. A dezamăgit pe toată lumea, iar el ştie asta", spune un cadru didactic de la Facultatea de Teologie din Oradea. Un altul afirmă că, aşa stând lucrurile, era previzibilă dorinţa lui Sofronie de a-şi aranja plecarea. "Un episcop care nu mai e iubit, ci temut, are două posibilităţi: fie se retrage la mănăstire, ceea ce nu e în firea lui Sofronie, a cărui inteligenţă e întrecută numai de ambiţie, fie caută să parvină într-un rang mai înalt".

03 corneanu.jpgIar acest rang e nici mai mult, nici mai puţin decât tronul mitropolitan de la... Timişoara. "Aşa cum Irineu de la Alba aşteaptă eliberarea scaunului mitropolitan de la Sibiu, fiindcă la Cluj nu mai are căutare, şi Sofronie vrea locul lui Nicolae Corneanu (foto), mitropolitul Banatului. Şi, cum Înaltul are 89 de ani, nici n-ar trebui să aştepte prea mult", spune sursa BIHOREANULUI.

Sprijinit de Daniel

Teologul orădean susţine că socoteala lui Sofronie e simplă şi are în vedere doar să-şi câştige alegători pe când Sinodul va trebui să desemneze succesorul lui Corneanu: "Rupându-se de Cluj, Sofronie pierde simpatii doar de acolo, dar în schimb îşi asigură voturi de la Alba şi din Mitropolia Sibiului, ai cărui ierarhi îi devin recunoscători pentru că li se alătură". Calculul e verosimil şi datorită altor detalii din biografia lui Sofronie: a studiat la Timişoara Medicina, iar la Arad Teologia, fiind deci "bănăţean", iar cu Sibiul şi-a creat o legătură prin faptul că în 2010 şi-a dat acolo doctoratul în Teologie şi, totodată, a aranjat ca Universitatea Oradea să-l ungă Doctor Honoris Causa pe mitropolitul sibian Laurenţiu Streza.

03 Daniel.jpgŞi mai important e, însă, că Sofronie are acceptul Patriarhului, nemărturisit public, fireşte. Ca semn al ajutorului lui Daniel (foto) pentru ruperea de Cluj, Patriarhia a emis totuşi, pe 1 februarie, un comunicat în care afirmă că "modificarea apartenenţei canonice la cele două mitropolii din Transilvania reprezintă dorinţa ierarhilor, clerului şi credincioşilor din eparhiile respective, de care Sfântul Sinod trebuie să ţină cont la şedinţa din 16-17 februarie 2012". Tradus pe româneşte, dacă ruperea e dorinţa "poporului", va fi şi a lui Dumnezeu.

Despre toate acestea, singurul care nu spune nimic e tocmai episcopul Sofronie. Motivul îl explică unul dintre apropiaţii săi, părintele Antim Oprea: "Suntem, oficial, în "silenzio stampa", faţă de întreaga presă, pentru că Episcopia nu doreşte să se creeze vânzoleală. Singura comunicare va fi făcută, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului, doar după Sfântul Sinod". Adică atunci când povestea va fi deja închisă, iar Eparhia Oradiei predată Mitropoliei Sibiului...


"Sofronie e îndreptăţit să ambiţioneze la orice rang, dar dânsul are ambiţii pe care le pune prost în pagină"

Teologul Radu Preda, comentând visul de mărire al episcopului orădean


O "DOMNIE" SCANDALOASĂ
Sofronie: puţin episcopat, multe scandaluri

În nici 5 ani de când conduce Eparhia Oradiei, PS Sofronie s-a transformat dintr-un personaj carismatic într-unul hulit atât de preoţi, cât şi de enoriaşi, nemulţumindu-i şi pe unii, şi pe alţii.

În 2008, ierarhul a stârnit furia fundamentaliştilor după ce a oficiat slujba de Bobotează cu episcopul greco-catolic Virgil Bercea. La un pas de caterisire, a fost iertat de Sfântul Sinod doar pentru că şi-a recunoscut "rătăcirea" şi a cerut public iertare. Tot în 2008, în iunie, preoţii din Protopopiatul Beiuşului l-au acuzat într-un Memoriu că e "laş şi trădător", pentru că l-a alungat din Palatul Episcopal pe bătrânul Ioan Mihălţan, izgonindu-l în satul natal din Sălaj deşi îi promisese că "vom împărţi aceeaşi masă şi aceeaşi casă".

Acelaşi an 2008 s-a încheiat prin ruperea Eparhiei în două, Sofronie oferindu-i vicarului Petroniu conducerea Sălajului, ca Episcopie nou-înfiinţată, pentru a-l îndepărta din Oradea. În 2009, Sofronie ajungea iar de pomină, după ce a poruncit ca pe toate scaunele episcopale din bisericile de pe cuprinsul Eparhiei să fie pusă poza sa. Un an mai târziu, episcopul a intrat în conflict cu parohul bisericii Sf. Treime din Oradea, Florin Puşcaş, pe care l-a obligat să cedeze terenul parohiei pentru Centrul Reformat Lorrantffy Zsuzsanna. În fine, în 2010, Sofronie a ras o parte din parohi şi stareţi, înlocuindu-i cu oamenii săi de încredere, chiar dacă unii aveau profile morale îndoielnice.