Dacă slujbaşii de la Primărie cred că odată cu decontarea marilor investiţii treaba lor s-a terminat, se înşală. De exemplu, proiectul cu încălzirea va fi complet gata abia atunci când toate reţelele vor fi înlocuite, şi toate blocurile reabilitate termic.
La Ciuperca dealul este amenajat, dar locul e încă neprimitor. Fără locuri de parcare, toalete sau puncte de alimenţaţie publică, investiţia este, practic, nefinalizată. Şi nu cred că e cazul să-i aşteptăm pe cei care gestionează Restaurantul Ciuperca să se înfigă la spaţiile de pe traseu, că numai aşa ne vom trezi cu tuia săteşti şi garduri de tablă zincată, cum şi-au pus la propriul stabiliment.
Bazinul pentru înot şi cel pentru sărituri nu sunt complet funcţionale, lipsesc trambulinele mici, tabelele de marcaj, vestiarele. Dar pornim de la un plus: sportivii pot sări în apă şi nu pe o cârpă umedă, cum ar fi făcut-o în lipsa bazinului. Investiţia trebuie să continue, să se facă tribune şi, de ce nu, şi o acoperire, căci deocamdată înotul la copcă nu se practică în România.
Cetatea este gata din toamnă, însă n-am detectat încă niciun local cu caracter permanent. Or, miza mare este popularea, adică punerea ei în valoare, operaţiune mai dificilă chiar decât restaurarea în sine.
În ce priveşte Piaţa Unirii, în mod normal terasele ar fi trebuit deja amenajate, să aibă turistul unde se odihni şi desfăta. Aşa că investiţiile trebuie să continue, dezvoltarea oraşului nu se poate opri în loc, indiferent de cine va fi condus.