Emoţii mari atât pentru procurori, cât şi pentru avocaţi, dar mai ales, bineînţeles, pentru inculpaţi. Completul care judecă cel mai greu dosar de corupţie intentat încă de la înfiinţare de către DNA Oradea, împotriva unuia dintre cei mai influenţi politicieni din Bihor ai ultimelor trei decenii, precum şi a cinci oameni de afaceri din România şi din Ungaria, a decis luni, 11 iunie, să-şi amâne sentinţa cu o săptămână, până pe 18 iunie.
Dosar VIP
În dosarul 2022/111/2015 au fost inculpaţi Alexandru Kiss, fost vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, proprietarul grupului de firme Selina, Beniamin Rus, Miklossy Ferenc, om de afaceri şi politician din Ungaria, patron al firmei Keviep din Debreţin, împreună cu fiul său, Miklossy Ferenc, director al susbidiarei acesteia, East Bau, Gheorghe Roatiş, patronul firmei Martex Trans din Oradea, şi Bojtor Vilmos, un sătmărean stabilit la Budapesta, proprietarul mai multor firme offshore prin care în perioada 2002-2008, conform procurorilor DNA, s-ar fi intermediat şpăgi de 4,3 milioane euro către Kiss şi către amicul acestuia, Alexandru Mudura, patronul Lotus Center, decedat înainte să fie trimis în judecată.
În 2015, procesul a fost blocat aproape un an în Camera Preliminară a Tribunalului, iar un an mai târziu, în 2016, avocaţii lui Beniamin Rus au cerut sesizarea CCR, care în acest an, în luna februarie, a decis ca interceptările realizate în baza mandatelor de siguranţă naţională să nu mai poată fi probe în procesele de corupţie, motivând că infracţiunile de corupţie nu vulnerabilizează siguranţa naţională.
Cu ochii pe ceas
Până în ultima zi a lunii trecute, procesul s-a derulat extrem de greoi, atât din cauza numărului mare al cererilor făcute de apărătorii inculpaţilor, cât şi a celui, la fel de mare, al martorilor audiaţi. Dezbaterile au început, practic, abia în această primăvară, fiind accelerate în contextul în care preşedinta completului de judecată, Denisa Maria Bic, a promovat ca judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, iar în cazul în care s-ar transfera fără a pronunţa o sentinţă există riscul ca procesul să fie reluat sub coordonarea unui alt judecător, aşa cum s-a întâmplat în cauzele preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, şi preşedintelui ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.
De altfel, în ultima lună, termenele de judecată au fost fixate "strâns", ultimele având loc pe 21 mai, 25 mai, 29 mai şi 31 mai, când procurorul DNA a susţinut rechizitoriul, iar avocaţii pledoariile.
Şpăgi mascate
Potrivit DNA, în 2002-2003 Kiss şi amicul său Alexandru Mudura, influentul proprietar al Lotus Center (decedat în 2015), ar fi primit 300.000 euro de la Miklossy pentru a aranja ca Primăria Oradea să-i atribuie contractul de construire a haldei ecologice a oraşului. În 2003-2004, cei doi s-ar fi ales şi cu 100.000 euro de la Rus în schimbul unor contracte pentru lucrări de apă-canalizare în 9 comune, pentru deszăpeziri şi modernizarea DJ 709A Pocola-Şoimi, iar în 2005-2006 acelaşi Rus le-a dat alţi 700.000 euro pentru a cumpăra sub preţ terenurile fostelor unităţi militare din Calea Aradului şi din strada Universităţii.
Cea mai consistentă şpagă, de 3,21 milioane euro, Mudura şi Kiss ar fi primit-o între 2002-2008 fiindcă ar fi impus directorului CET, Dragoş Gligor, aprovizionarea cu cărbune din Ungaria prin firmele lui Roatiş şi Bojtor.
Concret, Keviep şi Selina negociau achiziţii de utilaje la un anumit preţ, dar le "plimbau" prin firmele offshore pentru ca în final să intre în posesia lor la preţuri umflate artificial. Bojtor retrăgea din conturi diferenţele rezultate şi, după ce îşi reţinea propriile comisioane (3-4%), le remitea lui Mudura şi lui Kiss, în Oradea şi în Budapesta, fapt pe care, de altfel, acesta avea să-l recunoască în faţa judecătorului.
Cei doi ar fi primit astfel peste 4,3 milioane euro, păgubind serios bugetele publice, numai în afacerea Luceafărul CJ Bihor pierzând 6,12 milioane euro fiindcă a vândut Selinei, cu caiete de sarcini la a căror redactare ar fi contribuit însuşi Rus, doar amprentele de sub viitoarele blocuri pe care firma urma să le construiască, nu şi restul parcelelor, rămase fără valoare şi folosite doar pentru alei şi parcări.
Nimic necurat
Pe de altă parte, apărătorii inculpaţilor au susţinut că aceştia nu au încălcat nicio lege. De pildă, avocaţii lui Miklossy Ferenc sr. şi Miklossy Ferenc jr. au afirmat că firma Keviep a avut cea mai bună ofertă pentru construirea gropii ecologice de deşeuri a Oradiei, iar utilajele au fost "plimbate" prin firme offshore deţinute de Bojtor doar pentru a plăti taxe mai mici către statul ungar.
La fel, avocatele omului de afaceri Beniamin Rus, au afirmat că firmele acestuia au importat utilaje din Germania şi Olanda, negociate de propriii angajaţi la preţuri mici şi apoi cumpărate la preţuri mai mari de la firmele lui Bojtor, nu pentru ca diferenţele de 800.000 euro să ajungă ca şpăgi la Kiss şi la Mudura, ci pentru că s-ar fi asociat cu patronul Lotus într-o firmă care să contracteze lucrări în Ungaria, iar banii ar fi reprezentat aportul său de capital în respectiva firmă.
De asemenea, apărătoarele lui Rus au spus că firmele din grupul Selina au câştigat contractele de la Consiliul Judeţean Bihor doar pentru că au avut cele mai bune oferte.
Apărătorii lui Kiss au susţinut şi ei nevinovăţia clientului lor, spunând că au verificat sumele încasate de firmele lui Bojtor de la Keviep şi Selina, dar că acestea nu corespund cu cele despre care DNA susţine că intermediarul le-a dat apoi, cash, fostului preşedinte al CJ Bihor şi lui Mudura. De asemenea, avocaţii fostului politician a mai prezentat dovezi din paşapoartele acestuia conform cărora Kiss nu ar fi călătorit la Budapesta în perioadele când Bojtor scotea bani din conturile firmelor offshore, pentru a-i preda în hotelurile unde era cazat.
Singurul inculpat care a afirmat că îşi recunoaşte vinovăţia de a fi "spălat" şpăgi destinate lui Kiss şi lui Mudura a fost Gheorghe Roatiş, patronul firmei Martex Trans, prin care se derulau livrările de cărbune către CET Oradea în perioada 2002-2008, acesta afirmând în faţa judecătorului că îşi regretă fapta şi că este de acord ca în cazul condamnării să presteze muncă în folosul comunităţii.