Procuror de peste un sfert de veac, ba chiar şi cu funcţii de conducere, cadru didactic la două facultăţi de Drept, ba chiar şi candidat la un loc în CSM, magistratul bihorean Dorel Moţiu a fost turnător al temutei Securităţi comuniste.

"Cazierul" i-a fost pătat printr-o sentinţă definitivă dată în urma unui proces întins pe patru ani şi care arată că, sub numele conspirativ "Marin", Moţiu şi-a spionat colegii de studenţie, români şi străini, dându-i pe mâna securiştilor pe cei care "prejudiciau modul de viaţă a tineretului comunist". "Sunt simple prezumţii", pretinde acum procurorul, refuzând să accepte verdictul de turnător.

Şef de carieră

Absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii clujene Babeş-Bolyai în 1986, Dorel Moţiu a intrat în magistratură în 1989, ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

Cinci ani mai târziu era deja şef peste Parchetul din Marghita, apoi, din 1998, a avansat prim-procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Din 2001 a fost prim-procuror la Salonta, până în 2006, când s-a întors la Parchetul judeţean, pentru ca din 2009 să revină la şefia Parchetului Marghita, unde a şi rămas "uitat", vreme de 6 ani.

Ar mai fi stat, cine ştie, poate până la pensionare, dacă nu l-ar fi ajuns din urmă păcatele tinereţii şi n-ar fi fost declarat, printr-o sentinţă judecătorească definitivă, colaborator al infamei şi temutei Securităţi comuniste.

"Marin"

Procesul împotriva lui Dorel Moţiu a fost iniţiat în septembrie 2011 de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care descoperise că în studenţie bihoreanul "a furnizat informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Potrivit documentelor de arhivă, Moţiu a fost recrutat în perioada în care era student, pentru "informarea Securităţii despre activităţile şi opiniile studenţilor români şi străini din cadrul facultăţii", primind, ca orice membru al reţelei de turnători, şi un nume conspirativ: Marin.

CNSAS nu a putut arăta în instanţă data exactă a semnării angajamentului de informator şi nici până când şi-a făcut Moţiu "datoria" faţă de Securitate, întrucât nu i-a găsit tot dosarul. A făcut trimitere, însă, la un proces verbal de predare-primire secret încheiat cu SRI la primirea arhivelor fostei Securităţi, ce conţinea informaţii despre aşa-numitul dosar fond, în care erau consemnate numele şi datele sale personale, dar şi delaţiuni făcute de actualul magistrat...

Student turnător

BIHOREANUL a constatat că, într-una din turnătorii, datată 17 martie 1985, "Marin" îşi pâra un coleg de facultate din anul I, cazat în camera 22 a căminului Avram Iancu, arătând că acesta a refuzat să se prezinte la una din mascaradele electorale ale regimului comunist, motivând că era bolnav. "Ofiţerul (n.r. - securistul care a preluat delaţiunea lui Moţiu) a dispus identificarea studentului prin directorul educativ al căminului, urmând a fi luat în verificări şi a stabili adevăratele cauze pentru care a refuzat votarea", se arată în document.

Într-o altă turnătorie, viitorul procuror îşi caracteriza un coleg drept "psihopat" întrucât avea de gând să îşi înfiinţeze o "grupare anticomunistă" de genul hippie, iar într-o alta a pârât o studentă din Republica Mali care s-a plâns de frigul şi întreruperile de curent din cămin. "Întrebată de sursă dacă îi place în România, a arătat că în ţara noastră este rău, că nu se trăieşte bine. Este o fire răutăcioasă", a descris-o Marin într-o notă semnată pe 6 iunie 1985.

Urmarea? Studenta, care era în anul III la Drept, a fost luată în supraveghere, la fel ca şi cei pe care, câteva luni mai târziu, Moţiu i-a dat în vileag că organizau "vizionări de casete video cu filme de producţie străină". "În camera 87 din căminul Avram Iancu s-a organizat pe 16 noiembrie vizionarea pe casete video a unor filme de producţie străină. Taxa de participare a fost de 50 de lei pentru 4-5 filme", a raportat viitorul magistrat. Ca urmare, Securitatea a dispus verificarea "organizatorilor", pentru a se vedea "dacă au adus prejudicii modului de viaţă a tineretului comunist".

Dovedit cu semnătura

Într-o primă fază, acţiunea intentată de CNSAS pentru constatarea trecutului de colaborator al Securităţii al procurorului Moţiu a fost respinsă de Curtea de Apel Bucureşti ca neîntemeiată. "Din dosar nu rezultă când şi în ce împrejurare pârâtul a fost de acord să colaboreze cu Securitatea şi când a luat numele conspirativ, fiind depuse doar materialele informative furnizate şi semnate de sursa «Marin», se arată în sentinţa din 8 noiembrie 2011, ce concluziona că există "un dubiu în privinţa calităţii de colaborator a pârâtului, dubiu care profită acestuia".

Pe 22 martie 2013, însă, reverificând dosarul, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au casat sentinţa, dispunând reluarea dezbaterilor la aceeaşi Curte de Apel Bucureşti, iar noul proces s-a terminat cu totul altfel. Asta întrucât, pe lângă documentele existente în dosar, pentru a înlătura "dubiile", instanţa a cerut Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) o expertiză grafologică, pentru a stabili dacă scrisul din notele informative semnate de "Marin" este sau nu identic cu acte oficiale întocmite de Moţiu ca procuror.

Rezultatul? "Instanţa constată calitatea de colaborator al Securităţii", se arată în sentinţa dată de Curtea de Apel Bucureşti pe 10 noiembrie 2014, rămasă definitivă o jumătate de an mai târziu, prin verdictul Înaltei Curţi, care a respins recursul formulat de Moţiu.

Doar vorbe…

Solicitat de BIHOREANUL să-şi exprime poziţia, procurorul Dorel Moţiu a susţinut, însă, nici mai mult, nici mai puţin, că nu el a fost turnătorul Marin. "Nu există o dovadă că am fost colaborator, nu există angajamentul ori un act care să facă legătura între semnatarul rapoartelor şi persoana mea. Expertiza grafologică pe care se bazează sentinţa nu ştiu cum s-a făcut, mie nu mi s-a cerut nicio probă de scris, nici nu ştiu ce scripte s-au comparat".

"Neştiinţa" nu se datorează însă faptului că i-ar fi ascuns cineva informaţiile cu privire la proces, ci pur şi simplu fiindcă a optat să nici nu se prezinte la dezbateri. "Nu am avut nicio parte activă, pentru că nu a fost demersul meu", îşi explică Moţiu atitudinea, zicând însă că acum s-ar judeca, cu convingerea că ar reuşi să răstoarne soluţia printr-o cale extraordinară de atac, cea a revizuirii. "Aştept doar ca magistraţii Înaltei Curţi să-şi motiveze hotărârea".

Culmea e că, inclusiv în varianta - cea mai probabilă - că verdictul de "slujitor" al Securităţii va rămâne în picioare, Moţiu e liniştit pentru că, zice el, nu îi va afecta în niciun fel calitatea de procuror. Nu-şi face probleme nici măcar pentru declaraţiile pe care le-a dat an de an, cum că n-a făcut poliţie politică, şi care ar trebui, în mod normal, să-i atragă înlăturarea din magistratură, la capătul unei anchete penale. "Da, le-am semnat, dar nu este niciun fals", spune senin magistratul. Mai ştii, şi-o fi continuat vechile obiceiuri şi după 1989, faţă de noii stăpâni, iar aceştia i-or fi garantat "inamovibilitate" şi "stabilitate" pe veci...

TURNĂTORIE PRESCRISĂ
Iertată pe motiv de... vechime

Dorel Moţiu nu este singurul magistrat din Bihor dibuit că a făcut poliţie politică. Printr-o sentinţă definitivă din 2012, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că şi Maria Galeş, judecătoare la Curtea de Apel Oradea, a fost colaboratoare a Securităţii.

Potrivit CNSAS, în perioada 1978-1987, aceasta a furnizat informaţii despre persoanele aflate în anturajul familiei sale, acuzându-le de şovinism, de criticarea discursurilor lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist, de dorinţa de a emigra şi chiar de orgii sexuale. Deşi Galeş a pretins că "turnătoriile" au fost simple "bârfe", instanţa a stabilit contrariul. "Menţinerea pârâtei ca informator o lungă perioadă de timp contrazice susţinerea acesteia că a furnizat doar informaţii nerelevante", sublinia verdictul.

Cu toate acestea, Galeş a rămas magistrat, CSM constatând în februarie 2013 că îndeplineşte "condiţiile de bună reputaţie", deoarece sentinţa viza fapte vechi de peste 20 ani, de dinainte ca ea să intre în magistratură şi, deci, o sancţiune aplicată după atât timp ar reprezenta o măsură "disproporţionată şi excesivă".