Omagiu lui Corneliu Coposu: Sala Mare a Primăriei Oradea, plină la lansarea cărţii de „Poeme” gândite în cei 17 ani de detenţie de „preşedintele moral al României” (FOTO)

Sala Mare a Primăriei a fost plină, miercuri seară, la lansarea „Poemelor” lui Corneliu Coposu, peste 200 de orădeni  - intelectuali cu preocupări literare, civice şi politice, foşti membri PNŢCD, liberali, preoţi greco-catolici, profesori, elevi ş.a.m.d. - participând la evenimentul organizat în acest scop de Fundaţia Corneliu Coposu şi de Fundaţia Academia Civică. De altfel, o parte din ei au fost nevoiţi să-şi procure scaune din încăperi învecinate şi să le aşeze pe culoarele dintre masa consilierilor şi cele două laterale ale sălii, iar întregul stoc de exemplare ale cărţii a fost cumpărat, lucru care nu se întâmplă foarte des la asemeea evenimente.

La masa „prezidiului”, de data asta au stat preşedintele executiv al Fundaţiei Corneliu Coposu, Ion Andrei Gherasim, Ana Blandiana, atât în calitatea de literat, cât şi de preşedinte al Fundaţiei Academia Civică, a cărei editură a tipărit cartea anul trecut, PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, şi cronicarul literar Dan-Liviu Boeriu.

„Coloană vertebrală”

Ion Andrei Gherasim a prezentat, pe scurt, istoricul cărţii, amintind că în timpul vieţii Corneliu Coposu n-a acceptat să-şi publice poeziile, această decizie fiind luată anul trecut, după 15 ani de la moartea Seniorului.

De altfel, în „Cuvântul Înainte”, Ana Blandiana lămureşte de ce: „Corneliu Coposu nu şi-a publicat poeziile din două motive. Avea, ca om de cultură, o foarte înaltă părere despre poezie şi, ca om politic, avea o foarte severă părere despre definiţia acestuia. Dar şi un motiv şi celălalt nu fac decât să se adauge calităţilor intelectuale şi morale ale celui care a avut puterea să facă prin viaţa şi ideile sale cel mai mare dar generaţiilor următoare: acela de a le fi model”.

După ce a rostit cunoscuta „Rugă” a lui Corneliu Coposu („Cerne, Doamne, liniştea uitării / peste nesfârşita suferinţă...”), PS Virgil Bercea l-a evocat pe marele om politic ca fiind „una din acele coloane vertebrale care au ţinut adevărul, dreptatea, liniştea, seninătatea”.

„Prilejul unor mirări continue”

O „mărturie” proaspătă despre Corneliu Coposu a dat-o Dan-Liviu Boeriu, care a precizat că „relaţia” pe care a „avut-o” cu acesta a fost, având în vedere apartenenţa sa la o generaţie tânără, una exclusiv „mediatică”, fapt care a făcut ca destinul politicianului să-i fie „prilejul unor mirări continue”.

„Cum a fost posibil să fie întâmpinat de marea majoritate a populaţiei cu atâta ostilitate? S-au scris şi s-au spus cele mai infamante lucruri despre Corneliu Coposu”, a amintit Boeriu despre calomniile din anii ’90, adăugând că unele dintre acestea aveau „tuşe comice”, cum ar fi, de pildă, reproşul că „n-a mâncat salam cu soia, deşi în cei 17 ani de detenţie poate şi-ar fi dorit să mănânce salam cu soia”.

Boeriu a vorbit, de asemenea, despre felul în care, în ciuda îndelungatei perioade de suferinţă, Coposu a păstrat un echilibru greu de înţeles. „Cum de a ieşit luminat din experienţa carcerală este, pentru mine, o uimire”, a mărturisit cronicarul.

În ce priveşte poeziile propriu-zise, acesta a atenţionat că par „de secol XIX” (având rimă, ritm etc), dar „nu pot fi analizate cu instrumentele clasice de critică literară deoarece valoarea lor este în primul rând etică”.

„Singurul om de la care am învăţat....”

Apropiată în anii ’90 de Convenţia Democratică din România, alianţa anti-comunistă constituită din PNŢCD, PNL şi Partidul Social-Democrat (condus de Sergiu Cunescu, înainte să fie înghiţit de FSN-ul lui Ion Iliescu şi apoi al lui Adrian Năstase), Ana Blandiana a evocat felul în care, în toiul certurilor dintre componenţii CDR, Corneliu Coposu – pe care l-a numit „preşedintele moral al României” –  rămânea oarecum deasupra, „părea că priveşte toate astea din Cosmosul suferinţei lui de 17 ani şi avea sentimentul că nu-i vine să creadă că se ceartă”, deoarece „vedea doar liniile esenţiale şi în politică, şi în viaţă”.

"Corneliu Coposu a fost singurul om, viu, de la care am învăţat mai mult decât din cărţi", a mărturisit poeta, ea însăşi activistă civic atât în tumultuoşii ani '90, cât şi în prezent, prin Fundaţia Academia Civică, "autoarea" Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet.

Ana Blandiana a vorbit şi despre singularitatea rezistenţei anti-comuniste din România inclusiv prin poezie (închisorile diin România fiind singurele unde s-au „compus” şi transmis poezii, reluând o idee din „Cuvântul Înainte”, unde se întreba dacă „rolul atât de important deţinut de poezie în închisorile comuniste trebuie pus în legătură cu legendara afirmaţie a lui Vasile Alecsandri din secolul 19 că românul s-a născut poet”.

În finalul întâlnirii, Ana Blandiana a citit poezia preferată din cartea „lui” Corneliu Coposu – „Doxologie”, o alegorie despre modesta vrăbiuţă, cea mai modestă dintre păsări, care în pofida potrivniciei sorţii rămâne „pe acelaşi pământ românesc”. Ca românii...