Sala mare a Primăriei Oradea a găzduit vineri, pentru aproape 6 ore, o conferinţă organizată sub egida Asociaţiei Reconstructio, Partidului Popular Maghiar din Transilvania şi Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, pe două teme: „Pregătirile pentru Centenar, şansă sau pericol în relaţiile româno-maghiare?” şi „Limba maghiară în afaceri”.

Participanţii, circa 150 de etnici maghiari din Bihor şi din alte judeţe ale Transilvaniei, majoritatea trecuţi de vârsta de 50 de ani, dar şi români, inclusiv istorici din Oradea precum Mihai Drecin, Viorel şi Antonio Faur, Constantin Moşincat şi Mihai Georgiţă, au fost provocaţi de gazde să intre în dialog cu conferenţiarii Laszlo Tokes, preşedintele onorific al CNMT, Krisztina Sandor, preşedinte executiv al CNMT, politologul bucureştean Gabriel Andreescu, jurnalistul Sabin Gherman, din Cluj, Dan Maşca, preşedintele anonimului Partid al Oamenilor Liberi, din Târgu Mureş, sighişoreanul Hans Hedrich, preşedintele Asociaţiei Neuer Weg, şi orădeanul Ferenc Szilagyi, preşedintele Consiliului Autonomiei Partium.

„Nu trebuie să provocăm românii”

Conferinţa a început, de fapt, cu lansarea unei cărţi - „Transilvania, grădina zânelor”, ce prezintă toate regiunile acestei părţi de ţară, de la Crişana, Maramureş şi Ţara Moţilor până la Ţara Haţegului şi Ţinutul Secuiesc, o carte despre care Tokes a spus că prezintă „multilateralitatea Transilvaniei, importantă atât în istoria românilor, cât şi în istoria ungurilor”.

După ce şi viceprimarul Oradiei, Florin Birta, a adresat un cuvânt de salut celor prezenţi, arătând că prin cele 100 de proiecte prin care municipalitatea va sărbători Centenarul edilii nu intenţionează „să contravină anumitor simboluri sau etnii”, ci „să fie de folos atât majorităţii româneşti, cât şi comunităţii maghiare şi celorlalte comunităţi”, Tokes a comentat recenta cooptare a lui Zatyko Gyula drept consilier pentru problemele comunităţii maghiare de către primarul Ilie Bolojan, spunând că „mă bucură că dl. Zatyko este consilier lângă un primar care nu poate fi cumpărat”.

În schimb, Tokes a criticat UDMR, spunând că acest partid este plătit anual de la bugetul României cu 5 milioane de euro, ceea ce explică şi conduita reprezentanţilor săi, apropiaţi PSD.

În ce priveşte tema principală a conferinţei, Tokes a afirmat că de 1 Decembrie este la fel de normal ca românii să se bucure, iar maghiarii să nu le împărtăşească sentimentul. „Sigur, nu trebuie să provocăm sărbătoarea naţională a românilor, dar şi maghiarii trebuie înţeleşi de ce stăm la o parte cu respect”, a spus preşedintele onorific al CNMT. „Să dea Dumnezeu ca anul Centenarului să nu fie un an al conflictelor dintre români şi maghiari, să ne aducem aminte de înţelegere, de armonie şi de construirea comună a viitorului”.

Revendicarea autonomiei, semn de loialitate faţă de România

La fel ca Tokes, preşedintele PPMT, orădeanul Szilagyi Zsolt, a vorbit şi în limba română, spunând că o face „din respect”. „Trebuie să respectăm bucuria românilor că statul lor a devenit mai mare”, a spus Szilagyi. Tot el, însă, a afirmat că „cea mai bună declaraţie de loialitate – pentru mine, ca cetăţean român de etnie maghiară – faţă de statul român este chiar solicitarea autonomiei, pentru că asta înseamnă că recunosc statul român”.

Pe de altă parte, preşedintele PPMT a acuzat că în Transilvania „avem o singură limbă oficială şi o singură cultură dominantă prin forţa statului” şi că „noi (n.r. – maghiarii) la 100 de ani nu ne simţim în siguranţă”, pledând pentru folosirea şi a limbii maghiare în toate instituţiile publice, dar şi pentru ca populaţia de etnie română să înveţe limba celei mai mari minorităţi, dacă doreşte acest lucru, nu obligatoriu: „Românilor ar trebui să li se ofere şansa să înveţe, instituţionalizat, limba maghiară”.

Lecţia românească de autoflagelare

În ce priveşte vorbitorii din „tabăra românească”, aceştia au fost unilaterali, afirmând la unison că singurii vinovaţi de excese şi de deteriorarea relaţiilor româno-maghiare sunt românii înşişi.

Primul dintre ei, politologul Gabriel Andreescu, şi-a argumentat convingerea invocând cunoscutul Apel pe care Academia Română, la iniţiativa istoricului Ioan Pop, l-a adresat la începutul anului cu mesajul, spune el, „atenţie, suntem ameninţaţi din nou de maghiari”, un apel „care a surprins prin caracterul limitat şi limbajul agresiv”, în registru „naţional-comunist”. Tot Andreescu a amintit şi despre istoricul Constantin Daicoviciu, consultant al Asociaţiei Lumini şi Umbre, ce reuneşte foşti ofiţeri de Securitate.

La rându-i, preşedintele Partidului Oamenilor Liberi, târg-mureşanul Dan Maşca, a făcut o pledoarie pentru amplasarea de plăcuţe bilingve şi administraţie bilingvă. Cel mai locvace a fost însă cunoscutul Sabin Gherman, care a plusat, spunând că pragul legal actual care obligă la acest lucru, de 20% din populaţia unei localităţi, este prea ridicat, şi că plăcuţele bilingve trebuie amplasate până la nivel de cătun.

Tot Gherman a criticat „colonizarea” Transilvaniei cu români după Marea Unire de către Ion IC Brătianu, precum şi faptul că Declaraţia de la Alba Iulia prin care se promitea „autonomie deplină” minorităţilor n-a fost niciodată ratificată de Parlamentul României după 1 Decembrie 1918.

„Este nevoie de un Ardeal de sine stătător”

Încercarea singurului istoric român care a luat cuvântul, profesorul Mihai Drecin, de a echilibra discuţiile a fost sortită eşecului. Drecin a povestit că a crescut la Arad şi a învăţat într-un liceu mixt, cu clase atât româneşti, cât şi maghiare, ceea ce a făcut să devină prieten cu etnici maghiari şi să le înveţe limba, pe când după 1990 segregarea şcolilor a făcut ca tinerii români şi cei maghiari să nu mai aibă relaţii de colegialitate şi de prietenie.

„De aici a plecat problema aceasta complicată după 1990. Înainte de 1989 procentul de activişti maghiari (n.r. – ai Partidului Comunist Român) era respectat, în anii ’90 şcolile au fost rupte. Dacă nu revenim la licee mixte, unde să crească împreună tinerii români şi maghiari”, a spus profesorul Drecin, „unii politicieni trag într-o parte, ceilalţi trag în altă parte, iar între timp gradul de civism a scăzut îngrozitor, şi la români, şi la maghiari”.

În scurta sesiune rezervată discuţiilor libere şi comentariilor, o doamnă care a afirmat că a fost psiholog l-a contrazis cu vehemenţă pe Drecin, după ce şi Sabin Gherman spusese că este „dreptul comunităţilor să decidă asta”. „Pentru ca eu să mă simt bine în pielea mea este nevoie de un Ardeal de sine stătător. Ăsta e adevărul, poate eu n-o să apuc (n.r. – să se întâmple independenţa Transilvaniei), dar ăsta e adevărul”, a spus femeia.