Am intrat în anul Centenarului, iar asta nu înseamnă doar drapele şi discursuri sforăitoare, ci şi 100 de mari proiecte menite să schimbe faţa oraşului. Pe lângă beneficiile incontestabile, numeroasele investiţii vor aduce cu ele şi disconfort: străzi blocate, zgomot, praf, deranj...
Oradea a crescut frumos în ultimii ani, spre disperarea cârcotaşilor care se agaţă de dealul Ciuperca ca orbul de botă. Dacă promisiunile se materializează, Oradea ar putea, măcar în centrul oraşului, să scape de şantiere. Pentru parcarea subterană, care răneşte faţa oraşului, sunt promisiuni că va fi terminată anul acesta. În schimb, e sigur că strada Alecsandri va fi un proiect finalizat la termen.
Mai interesant va fi cu Piaţa Ferdinand, şi nu pentru că acolo constructorii nu s-ar putea mobiliza, dar presimt că bătălia pentru tufele de tisa din faţa Teatrului ar putea întârzia proiectul.
Clădirile din centru vor scăpa în parte de plasele inestetice, deşi nu se întrevede nicio soluţie cu hotelul Parc şi complexul Rimanoczy. O problemă serioasă rămâne şi starea vechii Policlinici, simbol peren al neputinţei troicii de la Consiliul Judeţean.
Cum însă trăim în România, unde descentralizarea e o glumă proastă, multe dintre investiţii nu se vor putea face decât dacă administraţia locală va fi lăsată în pace. Orice imixtiune de la Bucureşti, taxe suplimentare, biruri peste biruri, controale ţintite ori şicane administrative ne vor întârzia, spre desfătarea celor care confundă politica naţională cu administraţia locală.