Pe vremea lui Gheorghiu-Dej, nu erai un comunist destoinic dacă nu proveneai din rândurile CFR-iștilor. După ce a venit Ceaușescu la putere, cum acesta nu se putea lăuda cu meseria lui de cizmar, a dat gir celor care au făcut pușcărie la Doftana.
Uite că acum ne-am întors în timp și, dacă nu ai o condamnare la activ, o ilegalitate, un plagiat, o inculpare, ceva, nu prea ai ce căuta în PSD. Exemplul cel mai elocvent este însuși șeful partidului, Liviu Dragnea, condamnat definitiv și cu încă o condamnare în prima instanță.
Săptămâna trecută, la dezvelirea bustului lui Mihai Viteazul de la Sânmartin, unde era prezent soborul de senatori PSD, un individ care răspunde la numele de Bonica Cosmin a agresat un protestatar și pe reporterul BIHOREANULUI.
Numitul Bonica a fost un activ membru PDL în perioada când partidul era un etalon în furăciuni și evaziuni. A trecut apoi la PNL și-l curta pe Cornel Popa, ospătându-l la pensiunea construită prin evaziune.
Au venit apoi vremuri grele, a fost prins, a stat în arest câteva luni și acum iată-l paznic la activul de partid. Dacă ar fi funcționat confiscarea extinsă, astăzi ar fi dormit pe o bancă în fața Primăriei Sânmartin și s-ar fi acoperit cu ziare.
Păi, cum să nu iubească omul ăsta PSD-ul? Cum să nu-și lege toate speranțele de acest partid care se preocupă în principal de îmbunătățirea vieții infractorilor și de scăparea acelora pe care brațul lung al legii încă nu i-a ajuns?
Bonica Cosmin e omul potrivit la locul potrivit. Dacă PSD-ul n-ar fi existat, trebuia inventat pentru un asemenea individ.