În aprilie 2016, înainte să accepte de la Pásztor Sándor şi Ioan Mang o decorativă funcţie de vice la Consiliul Judeţean, Traian Bodea, spunea, într-un interviu acordat BIHOREANULUI, că, într-o dregătorie publică, "atunci când nu faci nimic înseamnă că ai furat patru ani din viaţa celorlalţi".

Săptămâna trecută, brusc, la trei sferturi din mandatul în care actuala administraţie a judeţului nu a reuşit să finalizeze niciun proiect preluat de la predecesori (ba a şi compromis Aeroportul Internaţional Oradea) şi n-a urnit niciun proiect nou, acelaşi Bodea a avut o epifanie: laolaltă cu cei doi tovarăşi, a furat deja bihorenilor trei ani. Din singura noastră viaţă, a fiecăruia dintre noi.

Fostul şef ALDE Bihor a dezvăluit că a rămas în funcţie deşi niciuna dintre propunerile cu care a pornit la drum nu i-a fost acceptat de aliaţi, deşi toate erau de bun-simţ (mai ştii, poate de-aia!): fiecare funcţionar să poarte ecuson (căci la CJ, după zecile de angajări de politruci, nici nu mai ştii cu cine stai de vorbă), fiecare să fie pontat electronic şi pus la treabă, pe maşinile instituţiei să fie montat GPS, în instituţii să fie stopat valul de angajări (multe vădit nelegale, dar dacă DNA a "murit" cui îi mai pasă?) ş.a.m.d.

Istoria contrafactuală, de tipul "ce se întâmpla dacă Decebal avea mitralieră?", e o imposibilitate, dar cronicarii actualităţii au tot dreptul să se întrebe ce-ar fi fost dacă în 2016, când s-a decis conducerea Bihorului până în 2020, Bodea nu alegea greşit? Nu-i chiar aşa greu să ne imaginăm.

În primul rând, în instituţiile CJ sigur aerul ar fi fost mai respirabil, din motivul deja sus pomenit, iar banii economisiţi prin evitarea transformării lor în aziluri politice ar fi fost cheltuiţi pentru proiecte. Proiecte pentru a căror adoptare o alianţă mai puternică şi categoric mai bine intenţionată, formată în jurul PNL, ar fi asigurat suficiente voturi încât să nu rămână simple lozinci.

La ora asta, aproape sigur am fi avut funcţional cel puţin unul dintre parcurile industriale promise în judeţ, cel din Tileagd, dacă nu cumva şi cel plănuit în Beiuş. Automat, asta însemna mai puţini navetişti spre Oradea, deci şi o circulaţie mai bună în oraş, nemaipunând la socoteală dezvoltarea zonelor până la Aleşd şi respectiv până la Ştei.

Tot probabil, drumurile judeţene ar fi fost nu inutil acoperite pe câte 200-300 de metri cu covoare asfaltice, ci reabilitate, aşa încât naveta să fie mai ieftină şi mai rapidă. La fel, aliaţii majori, PNL-iştii, ar fi avut tot interesul să pună în aplicare o idee pe care au avut-o atât ei, cât şi Bodea: realizarea unor puncte de preluare a produselor agricole în câteva zone ale judeţului.

Da, ştiu, nu toate ar fi fost făcute fără cusur, aşa cum nici în Oradea ultimilor zece ani nu toate au ieşit impecabil, dar viaţa cotidiană a bihorenilor ar fi fost mai bună. Ne-am fi înjurat conducătorii ca pe Bolojan, nu ca pe Pásztor, Mang şi Bodea.