Primarul Ilie Bolojan a prezentat pe larg ideea masterplanului pentru Universitate, un proiect întins pe 20 de ani, prin care Primăria se angajează să verse anual câte 2 milioane de euro pentru dezvoltarea campusului şi, implicit, a învăţământului universitar din Oradea.
Sunt convins că dacă i-ai întreba pe marii oameni de catedră de la Sorbonica despre destinaţia biştarilor, mai mult de jumătate ar cere ca banii de la Primărie să fie daţi pentru creşterea propriilor salarii.
Putem avea 10 Bolojani la Primărie dacă la Universitate vom auzi de aceiaşi veşnici Unchi, Antali, Bungăi şi Bodogi. Cu astfel de personaje, Oradea nu se poate dezvolta aşa încât să concureze Clujul sau Timişoara. Degeaba facem centuri şi pasaje, parcuri şi piste pentru biciclişti, căci în liga mare nu poţi ajunge fără o universitate puternică.
Mergeţi în Timişoara. Oraş condus jalnic de un Ciuhandu care a permis acapararea centrului de clanurile ţigăneşti şi acum de un profesor vopsit şi guraliv. Clădirile falnice pică pe cetăţeni, dar în jurul oraşului apar zilnic fabrici, centre de afaceri, filiale ale unor multinaţionale prestigioase.
Nici Clujul nu s-a putut lăuda cu primari destoinici. După ruşinea de Funar, Boc abia a reuşit să nu fie strivit de marile interese imobiliare ale dezvoltatorilor, iar acum oraşul e blocat şi localnicii se sufocă.
În schimb, atât Timişoara, cât şi Clujul au universităţi puternice, serioase, capabile să atragă elita tinerimii din zonă. Ceea ce, din păcate, noi n-avem. Şi nici nu ni se arată.