Patru capitole de introduceri generale şi puneri în context şi apoi, trosc, ditamai plagiatul! Subcapitol după subcapitol, frază cu frază, cuvânt cu cuvânt au fost copiate în lucrarea de doctorat a medicului Călin Hozan - conferenţiar la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea, specialist în Ortopedie şi Traumatologie, şef al uneia din cele două secţii de profil din cadrul Spitalului Judeţean şi medic la clinica privată Webclinic - toate după o altă lucrare, a profesorului Ioan Matiuţa, fostul său şef de la spital.
Este cea mai recentă acuză de furt intelectual adusă unui universitar orădean, care ar fi plagiat pentru a obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale deoarece altfel nu putea avansa nici în cariera didactică, de la simplu preparator la conferenţiar, nici în cea clinică, de şef de secţie la spital.
"Călin, isteţ copil de casă"
Conferenţiar universitar, fost şef al Catedrei de Chirurgie a FMF Oradea, şef de secţie în Spitalul Judeţean, ba chiar fost director medical, Călin Hozan este cotat ca unul din cei mai reputaţi medici ortopezi orădeni. Absolvent al UMF din Cluj, medicul ajuns acum la 47 de ani şi-a început cariera la Oradea, fiind angajat puţin după absolvire la universitatea aflată la finele anilor '90 în plină expansiune.
"S-a băgat sub pielea decanuluiIfrim cum doar Bodog a mai făcut-o", îl portretizează unul dintre colegi, referindu-se la un alt "baron" al FMF - Florian Bodog. Şi acesta tot din "gaşca lupilor tineri", tot protejat al lui Ifrim, tot fost şef de secţie la Judeţean, tot conferenţiar, acum decan şi concomitent senator PSD, dar şi - la fel ca Hozan - fin de cununie al fiului cel mare al fostului rector Teodor Maghiar, Adrian.
Teză "reciclată"
Profitând de "pile", imediat ce a avut dreptul legal să se înscrie la doctorat, în 2000, Hozan a şi făcut-o, alegându-şi drept conducător ştiinţific pe decanul Mircea Ifrim (foto), cu care îşi obţinuse în 1998 titlul de doctor şi Ioan Matiuţa, pe atunci şeful secţiei de Ortopedie a Spitalului Judeţean, unde Hozan era debutant.
Profesorul Matiuţa publicase lucrarea "Corelaţia între osteoporoză şi formele anatomo-patologice ale fracturilor extremităţii proximale a femurului (studiu clinico-terapeutic)". Şase ani mai târziu, Hozan îşi lua doctoratul cu lucrarea "Studiu anatomo-clinic privind evaluarea eficacităţii tratamentelor chirurgicale şi profilactice în fracturile de col femural", temă "ruptă" din cea deja tratată de şeful său, care însă abordase toate fracturile extremităţilor femurului, nu doar de col, ci şi pertrohanteriane.
Atâta doar că un întreg capitol, singurul ce prezintă contribuţia proprie a semnatarului în studiul fracturilor de col femural, e identic în ambele lucrări, fiind reprodus mot a mot! Răspunsul la întrebarea cine după cine a copiat e inevitabilă: cum Hozan şi-a depus lucrarea la 6 ani după profesor, e clar că originalul i-a aparţinut acestuia.
Acelaşi "schelet", aceeaşi "carne"
Până şi structurarea capitolului V, intitulat de ambii doctori "Material şi metodă", este identică. Subcapitolele sunt organizate pe "Metode de cercetare folosite", aceleaşi în ambele lucrări: A - Metoda clinică, B - Metoda radiologică, C - Determinarea masei osoase, cu punctele 1 - Osteodensimetrie, 2 - Ultrasonometrie, şi D - Metode terapeutice, cu subpunctele 1 - Procedee chirurgicale, 2 - Terapia medicamentoasă şi 3 - Proceduri chirurgicale originale. O diferenţă, ce-i drept, există, şi anume că, suplimentar materialului lui Matiuţa, Hozan a adăugat în lucrarea sa încă o metodă terapeutică: Endoproteza de şold.
Comparând cele două capitole, BIHOREANUL a constatat că identitatea de conţinut şi de formă este de aproape 100% inclusiv la nivel de lexic şi frazare. Iată, de pildă, cum arată un pasaj introductiv în lucrarea lui Matiuţa: "Tot în antecedentele personale am cercetat prezenţa unor afecţiuni endocrine ca boala Basedow, hiperparatiroidismul, hipotiroidismul, prezenţa afecţiunilor metabolice (diabetul zaharat), afecţiunile neuropatice, tulburările digestive cu malabsorbţie, afecţiunile renale cu pierdere de calciu (insuficienţă renală cronică, nefropatia diabetică)". Şi iată cum arată acelaşi pasaj în lucrarea lui Hozan: "Tot în antecedentele personale am cercetat prezenţa unor afecţiuni endocrine ca Basedow, hiperparatiroidismul, hipotiroidismul, prezenţa afecţiunilor metabolice (diabetul zaharat), afecţiunile neuropatice, tulburările digestive cu malabsorbţie, afecţiunile renale cu pierdere de calciu (insuficienţă renală cronică, nefropatia diabetică)".
Există, deci, o singură diferenţă între cele două texte, şi anume că cel al lui Hozan are un cuvânt mai puţin decât originalul: cuvântul "boala" pus înainte de "Basedow". În rest, şi ordinea înşiruirii, şi articularea substantivelor, ba chiar şi parantezele sunt puse fix la fel.
Copy-paste
Dincolo de identitatea lexicală şi de topică a textelor, până şi semnele de punctuaţie plasate greşit sunt identice, după cum tot identică e şi lipsa lor acolo unde ar fi fost necesară, cum ar fi absenţa articolului hotărât din "lipseşte calciu(l)".
Suprapunerea e atât de precisă încât învăţăcelul a preluat din lucrarea maestrului până şi ilustraţiile. Astfel, la pagina 146 a tezei semnate de Hozan e reprodusă clasificarea unei "metode radiologice de investigare a segmentelor osoase coxo-femurale" care în varianta originală apare la pagina 115, însoţită de aceleaşi imagini radiologice.
Textele explicative pentru imagini sunt şi ele identice, până şi în privinţa stângăciilor de exprimare ("la toţi bolnavii le-am efectuat" în loc de "tuturor bolnavilor") ori a dezacordurilor ("tipul anatomo-patologic a celor" în loc de "tipul anatomo-patologic al celor").
Între "lăsaţi-o aşa"...
Profesorul Ioan Matiuţa, pensionat în 2012 (la 70 de ani), a aflat că fostul său subaltern i-a furat munca abia după ce Hozan şi-a obţinut titlul de doctor, putând astfel să avanseze la FMF de la gradul de preparator până la cel de conferenţiar, iar la spital până la funcţia de şef de secţie şi apoi director medical, dar nu l-a reclamat nicăieri.
Motivul? Tânărul medic era apropiat atât decanului Ifrim, cât şi familiei Maghiar. A fost, totuşi, supărat, pentru că Hozan nu l-a citat prin note la subsol, ci doar i-a pomenit numele abia la finalul lucrării, la lista de "Bibliografie", dar şi acolo cu alte lucrări ("Osteoporoza şi aspecte tehnice în fracturile pertrohanteriene" şi "Ultrasonometria osteoporozei în fracturile pertrohanteriene"), nu cu cea plagiată.
Contactat de BIHOREANUL, profesorul a transmis că nu mai vrea să audă de isprava fostului învăţăcel: "Lăsaţi-o aşa, ce-a fost a fost!".
... şi "am lucrat împreună"
Abordat la rându-i, doctorul Călin Hozan s-a apărat susţinând că identitatea lucrărilor se explică prin faptul că a lucrat cot la cot cu profesorul şi prin detaliul că în anii '90 şi 2000 regulile citării n-ar fi fost precise. Exact scuza premierului Victor Ponta, el însuşi "autor" de plagiat!
"Noi am lucrat împreună. Când şi-a făcut dânsul lucrarea am început-o şi eu pe aceeaşi temă. Inclusiv disecţiile le-am făcut împreună la Medicina Legală, pe cadavre proaspete, şi tot împreună am lucrat şi la redactare, adeseori şi noaptea, la spital", a spus Hozan, adăugând că şi-a citat "sursa" doar la lista bibliografică, nu şi prin note de subsol, întrucât "nici cerinţele legale, nici normele Ministerului Educaţiei nu erau la fel de stricte ca acum".
Hozan a ţinut să precizeze că ştie de unde se trage descoperirea plagiatului după 10 ani: de la un coleg invidios, care i-ar vâna postul. Ca şi cum asta l-ar disculpa, iar invidia respectivului ar fi mai importantă decât faptul că el însuşi l-a obţinut prin impostură!
"DRAGĂ COMISIE..."
Invitaţie la investigaţie
Legal, datoria de a lămuri acuza de plagiat ce planează asupra conferenţiarului Călin Hozan este de competenţa Comisiei de Etică a Universităţii, care are obligaţia de a se autosesiza şi, după o cercetare corectă, de a da un verdict, vinovatul riscând să-şi piardă şi titlul obţinut oneros, şi calitatea de cadru didactic.
Cazurile de plagiat nu sunt chiar excepţionale la Universitatea orădeană. Cel mai notoriu este al preşedintelui PSD Bihor, Ioan Mang (foto), profesor la Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei, care în iulie 2012, după instalarea ca ministru al Educaţiei, a fost acuzat, împreună cu soţia sa, Erika Mang, profesoară la aceeaşi facultate, şi cu asistentul Constantin Popescu, de plagierea a nu mai puţin de 9 lucrări ştiinţifice, cărţi şi articole de specialitate. Deşi nevoit să demisioneze (devenind recordmanul cu cel mai scurt mandat de ministru din istoria României - doar 9 zile), Mang nu şi-a dovedit nici până în prezent probitatea profesională. Fiind demnitar la momentul formulării acuzelor, el a fost "judecat" de Consiliul Naţional de Etică care, conform presei centrale, i-a pus verdict de plagiator, însă neconfirmat (nici infirmat) de Ministerul Educaţiei, astfel că Mang a rămas profesor.
În cazul altor cadre didactice, neimplicate politic, Comisia de Etică a Universităţii a decis că acestea s-au făcut vinovate de plagiat: şefa de lucrări Otilia Gheorghe Labău, de la FMF, sau fizicianul Ioan Stanca, care-şi atribuise fraudulos 14 articole elaborate de alţii. În 2001, decăniţa de atunci a Facultăţii de Textile-Pielărie, Daniela Ionescu, a fost dovedită în justiţie că a plagiat cartea unei profesoare din Iaşi, fără însă ca Universitatea să o sancţioneze.