Săptămâna trecută, Curtea Constituţională a adoptat două decizii, una privind Codul de procedură civilă, cealaltă Codul penal, în baza sesizărilor formulate de doi dintre cei mai cunoscuţi membri ai Baroului Bihor.
Prima aparţine chiar avocatului BIHOREANULUI, Mircea Ursuţa, fiind "inspirată" dintr-un proces intentat publicaţiei.
Magistrat lezat
În 2015, după ce BIHOREANUL l-a criticat pentru că a scos din arestul preventiv şi i-a băgat în arest la domiciliu pe medicii din Comisia de Expertiză de pe lângă Casa de Pensii Bihor, motivând că fuseseră deja "sancţionaţi moral prin mediatizare", judecătorul Antik Levente, de la Curtea de Apel Oradea, a intentat ziarului, la Judecătoria Oradea, un proces civil prin care a pretins daune morale de 100.000 lei.
Dată fiind calitatea reclamantului, avocatul Mircea Ursuţa (foto) a cerut Judecătoriei să-şi decline competenţa de soluţionare, dar şi să sesizeze CCR asupra neconstituţionalităţii aliniatelor 1 şi 2 din art. 127 al Codului de procedură civilă. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", spune primul aliniat, iar celălalt că dacă "cererea se introduce împotriva unui judecător care activează la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".
În curtea cui?
În baza acestor prevederi, un judecător nu poate fi judecat la propria instanţă, ca atare cel intentat BIHOREANULUI de magistratul Curţii de Apel putea avea loc la Judecătoria Oradea. Doar că, în anumite condiţii, de pildă dacă Antik ar fi fost judecător la Tribunalul Bihor ori s-ar fi ajuns la judecarea unei contestaţii la o cerere de strămutare a procesului, instanţa care ar fi luat decizia ar fi fost tocmai Curtea la care Antik activează, acesta fiind motivul pentru care Ursuţa a cerut sesizarea CCR.
"Textul este neconstituţional în condiţiile în care permite ca un judecător din raza unei curţi de apel, în principiu de la instanţele superioare, să poată avea calitatea de reclamant la o instituţie din raza aceleiaşi curţi de apel", a motivat avocatul, arătând că se impune ca sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" să fie declarată neconstituţională dacă prin ea se înţelege strict doar instanţa ce judecă fondul cauzei, nu şi apelul sau recursul.
Nu într-a ta!
În final, procesul Antik vs BIHOREANUL a avut loc la Judecătoria Arad, care a dat câştig de cauză redacţiei, iar ulterior, pentru că magistratul a contestat hotărârea, şi la Tribunalul Arad, care a menţinut definitiv şi irevocabil soluţia.
Între timp, joia trecută, CCR a soluţionat şi sesizarea de neconstituţionalitate, hotărând practic ca pe viitor un magistrat care are calitatea de reclamant să nu poată fi judecat la instanţele de pe raza curţii de apel unde activează. "Este necesar ca justiţia să se realizeze nu numai în fapt, ci să existe şi toate aparenţele din care să reiasă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca judecata să se desfăşoare în mod echitabil", a explicat CCR.
Fără dosare prin sertare
Ca apărător al unor persoane judecate pentru înşelăciune, în martie 2017 avocatul Răzvan Doseanu (foto) a cerut sesizarea CCR asupra sintagmei "îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză" din al. 1 al art. 155 din Codul penal, conform căruia "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză", avocatul motivând că ea încalcă dreptul la un proces echitabil.
Concret, Doseanu a arătat că există dosare ţinute în nelucrare cu anii, timp în care anchetatorii se folosesc de acte de procedură formale (de pildă audieri sau "pasarea" dosarului de la un parchet la altul), ceea ce întrerupea curgerea prescripţiei. "Poţi să ai un dosar cu autori necunoscuţi, faci o banală declinare de competenţă şi atunci e îndeplinită condiţia pentru întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale", a explicat avocatul.
La muncă!
CCR i-a dat dreptate tot joia trecută, stabilind că "întreruperea prescripţiei devine eficientă şi îşi produce efectele în manieră completă doar dacă persoana vizată este încunoştiinţată în legătură cu debutul unui nou termen de prescripţie". În caz contrar, "prin efectuarea unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, cei vizaţi ar trăi într-o continuă incertitudine, dată de imposibilitatea stabilirii intervalului de timp în care pot fi traşi la răspundere penală pentru faptele comise".
"Nu poţi să te foloseşti de nişte acte ca să te faci că munceşti", a concluzionat avocatul. Aşa că, de acum, procurorii ori vor munci cu adevărat la dosare, ori vor vedea cum făptaşii, necercetaţi cu celeritate, le vor scăpa prin simpla prescriere a faptelor...