Acţionarul majoritar al SC Metalica SA Oradea este, începând din acest an, milionarul gălăţean Cătălin Chelu. Supranumit "rechinul bursei", afaceristul e anchetat pentru tunuri prin tranzacţii cu titluri de stat şi judecat pentru o mită destinată fostului secretar de stat în Ministerul de Interne, chestorul Valentin Fătuloiu, mutat de anul trecut din Capitală ca şef al Poliţiei de Frontieră Oradea.

BIHOREANUL a descoperit că vânzarea fabricii a fost orchestrată de fostul acţionar principal, Gheorghe Vida, după ce, în prealabil, a căpuşat-o ani la rând, provocându-i şi o pagubă de 2 milioane euro cu cecuri fără acoperire. Individul a scăpat de răspundere pe motiv că, atenţie, n-ar fi dat intenţionat tunul, ci fiindcă e... criză!

Marea privatizare

Ajunsă la venerabila vârstă de 64 de ani, Metalica este printre puţinele întreprinderi comuniste orădene rămase în picioare. Înfiinţată în 1949 sub denumirea de Cooperativa Meşteşugărească Minszki Lajos, după numele unui comunist ungur, fabrica a devenit Metalica din 1963, iar aragazuri produce din 1972, când a lansat primul model de maşină de gătit cu gaz cu cuptor înalt.

După 1989, Metalica a continuat să funcţioneze, fiind privatizată în 1996, când acţionari au devenit salariaţii firmei şi "cuponarii", cetăţenii "împroprietăriţi" de stat în primii ani de după Revoluţie. Cel mai important dintre cei 2.800 de acţionari a devenit Gheorghe Vida, fost angajat al fabricii, la vremea respectivă patron al Santol, firmă de distribuţie electrocasnice, care comercializa şi produsele Metalica. Atât personal, cât şi prin Santol, Vida a cumpărat 32% din totalul acţiunilor, astfel că în 2008 a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) al societăţii.

Pentru cine votezi?

Din acel moment, afaceristul s-a făcut stăpân pe întreaga fabrică. Şi-a pus oamenii de încredere în funcţii cheie, iar cu ajutorul acestora şi-a impus firma proprie ca distribuitor principal al produselor realizate de Metalica, reuşind să decidă ce se întâmplă cu 90% din marfa ieşită de pe porţile fabricii.

Deşi ca preşedinte al CA era obligat să reprezinte interesele întreprinderii şi ale celorlalţi 2.800 de acţionari, dar şi să se abţină de la decizii legate de afacerea privată, Vida şi-a urmărit doar propriul interes, votând fără jenă hotărâri care favorizau făţiş Santol: a amânat termenul de majorare a preţurilor de vânzare pentru produsele fabricii, astfel ca Santol să le cumpere ieftin, a închiriat propriei firme spaţii ale fabricii, ba chiar a eşalonat datorii pe care Santol le acumulase către Metalica. În tot acest timp, apropiaţii săi s-au îngrijit ca livrările de aragazuri spre firma personală a lui Vida să nu se întrerupă, nici după ce Santol începuse să nu-şi mai plătească datoriile, ajunse în 2009 la 10,5 milioane lei.

Văzând că fabrica merge în cap, marfa depozitată în spaţiile închiriate de Santol a fost blocată de către ceilalţi acţionari, care au reuşit să numească un alt Consiliu, prezidat de unul dintre foştii directori ai fabricii, Liviu Panea, însărcinat să recupereze creanţele de la Santol.

Salvare în insolvenţă

Chiar şi după ce a returnat către Metalica marfa din depozitele sale, Santol tot a rămas cu 8 milioane lei datorie. "Fabrica începuse să aibă o problemă foarte mare. Intrase în insolvenţă şi un alt distribuitor, Flanco, şi avea peste 13 milioane lei de încasat de la datornici. Adunarea Generală a decis să se renegocieze colaborarea cu Santol, dar şi excluderea acestei firme din rândul acţionarilor şi tragerea la răspundere a lui Vida şi a celor numiţi de el la conducere", spune Ionel Cîmpian, vicepreşedinte al CA după "epoca" Vida. Situaţia era cu atât mai dramatică cu cât, între timp, şi valoarea pe bursă a acţiunilor Metalica a scăzut dramatic, de la 16 lei în 2008, la 4 lei în 2009.

Încercând să salveze fabrica, noua conducere a negociat cu Santol un calendar de stingere a datoriilor, de care însă s-a ales praful, fiindcă Vida nu l-a respectat. Ba din contră, în primăvara lui 2010 acesta a cerut insolvenţa Santol după ce, în prealabil, trecuse firma pe numele unei rude, Florica Lugojan, care îi era şi angajată, şi care îi luase astfel de pe cap toate belelele.

Războiul căpuşelor

Între timp, cum aragazurile trebuiau totuşi vândute, noua conducere a Metalica a încheiat contracte cu mai mulţi distribuitori. Aşa a apărut Lido Distribution Grup, patronată de Alin Cîmpian, fiul vicepreşedintelui CA, care - culmea - anterior fusese director de vânzări la Santol, de unde a plecat cu clienţi cu tot. "A avut un contract la fel ca alţii, pe care l-a respectat, nu a avut întârzieri, ba chiar a făcut plăţi în avans", se justifică acum Cîmpian.

Oricum, afacerile lui Cîmpian au durat puţin. Motivul? În mai 2011, cu ajutorul unor rude şi prieteni, împreună cu care aduna 53% din acţiunile Metalica, Vida s-a reinstalat la conducerea Consiliului de Administraţie, iar Lido a fost eliminată din afacere. Drept răzbunare, la despărţire, Cîmpian jr. a tras şi el o mică ţeapă fabricii: a cumpărat aragazuri de 1,8 milioane lei pe care le-a vândut sub preţul de achiziţie, iar apoi şi-a golit conturile din care trebuia să facă plata produselor.

Vânzare la secret

Ţeapa dată de Alin Cîmpian a fost luată în serios de Parchet, însă urmele afacerilor orchestrate de Vida au început să fie măturate sub preş. Odată întors Vida la butoane, acţiunile demarate în instanţă de fosta conducere a Metalica împotriva Santol, pentru recuperarea banilor, au fost retrase. Totodată, planul de reorganizare întocmit de noul administrator al firmei sale, adică de ruda sa, Florica Lugojan, a fost aprobat deşi nu lăsa fabricii Metalica nicio posibilitate să-şi recupereze creanţele de la Santol. De altfel, tocmai pentru că nu era viabil, planul a fost respins în aprilie 2013 de Tribunalul Bihor, care a declarat falimentul Santol.

Vida a fost însă prevăzător. Ştiind că firma de distribuţie era pe butuci şi nu mai are posibilitatea să reia afacerile cu fabrica, încă din februarie 2012, a convins grupul cu care îşi forţase întoarcerea la conducerea Metalica să vândă cele 53% dintre acţiuni controversatului milionar gălăţean Cătălin Chelu.

Vânzarea s-a făcut fără ştirea celorlalţi acţionari, care au aflat de tranzacţie două luni mai târziu, la şedinţa AGA în care, ca proaspăt patron, Chelu a schimbat atât Consiliul de Administraţie condus de Gheorghe Vida cât şi conducerea fabricii. "Eu cred că întoarcerea lui Vida la Metalica, în 2011, a avut ca scop exclusiv vânzarea acţiunilor către Chelu. Altfel de ce au ascuns vânzarea?", spune Cîmpian.

Întrucât persoana care deţine peste 33% din acţiuni e obligată prin lege să facă o ofertă publică de cumpărare şi pentru restul acţiunilor, la acelaşi preţ, Chelu a elaborat această ofertă, cumpărând de la acţionarii Metalica încă 25,33% din acţiunile fabricii, investiţia totală ridicându-se la puţin peste 2 milioane de lei, adică 500.000 euro. "Cei mai mulţi dintre acţionari au vândut, pentru că erau captivi într-o firmă în care deciziile le ia, de acum încolo, o singură persoană, şi aceea dubioasă", explică Cîmpian.

Curat murdar

Rămas fără acţiuni şi şefie, Vida se poate declara, totuşi, mulţumit. Căci, în timp ce Alin Cîmpian, fostul său subaltern de la Santol şi rival la căpuşarea Metalicii, a fost pus sub urmărire penală şi chiar reţinut pentru prejudicierea fabricii, el a fost "spălat" de acuza că şi-a favorizat propria firmă ca să o păgubească pe cea în care era doar acţionar ca mulţi alţii.

"Hotărârile în Consiliul de Administraţie al Metalica SA s-au luat cu unanimitate de voturi, astfel că o eventuală abţinere a făptuitorului Vida Gheorghe n-ar fi influenţat hotărârea luată", explică procurorii motivul pentru care au considerat că acesta n-ar fi fost în conflict de interese. Asta ca şi când votul dat de alţii i-ar exonera propria vină... Cât despre gaura de 8 milioane lei lăsată fabricii, şi pentru asta procurorii au găsit o explicaţie, la fel de interesantă. În opinia lor, manevrele pe care bărbatul le-a făcut pentru a scăpa de plata datoriei către Metalica n-au fost cu rea-credinţă, ci rezultat al "crizei economice mondiale" declanşate în iunie 2008, "moment din care Santol a întâmpinat dificultăţi în recuperarea debitelor".

Căutat de BIHOREANUL să explice de ce a lăsat fabrica stoarsă, Vida a refuzat însă orice discuţie cu reporterul. "Nu vreau", a spus, sec, afaceristul, obişnuit probabil să dea doar ordine, nu şi să fie luat la întrebări...


JUCĂTOR
Flagrant cu general

Fost preşedinte la Societatea de Investiţii Financiare Moldova, Cătălin Chelu, noul acţionar majoritar al Metalica, are o avere estimată la 70 milioane euro şi este investitor activ pe piaţa de capital, prin casa sa de brokeraj City Invest Galaţi, fiind totodată acţionar la SIF-urile Oltenia, Banat-Crişana, Transilvania şi Muntenia.

07 Valentin Fatuloiu.jpgÎn noiembrie 2010, Chelu a fost prins în flagrant oferind 50.000 euro dintr-un total de un milion de euro promişi chestorului Valentin Fătuloiu (foto), pe atunci secretar de stat în MAI, pentru ca acesta să-i "rezolve" nişte dosare penale. Câteva zile mai târziu, Fătuloiu a fost revocat din funcţie, după ce a recunoscut că firmele conduse de soţia, socrul şi vărul său aveau afaceri cu Alprom, una din societăţile conduse de Chelu.

În octombrie 2012, afaceristul gălăţean şi 12 membri ai familiei sale au fost puşi sub urmărire penală de procurorii DIICOT, sub acuzaţia că au înfiinţat 168 de firme şi 10 ONG-uri prin care cumpărau obligaţiuni de stat şi le revindeau pe piaţa de capital, provocând statului un prejudiciu de peste 20 milioane euro. Ancheta este deocamdată în desfăşurare.