.jpg "LA MILA DOMNULUI. CET-ul are viitorul neclar. \"Adevărul e că am cam ajuns la capătul puterilor. Eu mă bucur că am reuşit să trecem de iarnă fără probleme majore, dar mă gândesc cu groază la ce va fi iarna următoare\", mărturiseşte Dragoş Gligor, directorul Electrocentrale")
CET-ul şi-a făcut datoria, CET-ul poate să moară! Electrocentrale a ieşit din iarnă atât de slăbită încât decesul pare iminent.
Îngropată în datorii, termocentrala are conturile blocate, combustibilul sub sechestru şi nicio soluţie de depăşire a crizei. "Cu blocajul financiar şi sechestrul pus pe combustibil nu mai putem face nimic", spune directorul Dragoş Gligor.
CET, dator vândut!
Dacă ar fi fost firmă privată, Electrocentrale intra în faliment încă după dezgheţ. Furnizorul de energie termică a oraşului are datorii de peste 299 milioane lei. Restanţele depăşesc veniturile pe tot anul în curs cu circa 90 milioane lei, aşa că nici vorbă să le poată plăti.
Principalul creditor este Ministerul Finanţelor Publice, care are de recuperat circa 120 milioane lei pentru credite garantate de Guvern luate în perioada 2002-2004 pentru achiziţionarea de combustibili şi plătite în final de Minister. Alte 65,4 milioane lei le are de recuperat Ministerul Economiei, proprietarul Centralei Naţionale a Huilei, pentru cărbunele livrat şi neplătit, iar 50,8 milioane lei sunt datorate firmei Unicom Tranzit SA pentru transportul feroviar al combustibilului adus din Valea Jiului. Pe lista creditorilor se mai numără Maestro Trading, furnizorul de cărbune de la Voivozi, cu 28 milioane lei, Banca Transilvania cu 25 milioane lei, Ministerul Mediului cu 1,5 milioane lei şi alţii.
Sub cheie
Dacă statul mai păsuieşte centrala, privaţii nici nu se gândesc. Pe 13 mai, după patru procese încheiate cu sentinţe definitive şi executorii, Unicom Tranzit, firma fostului general KGB Constantin Iavorski, a pus poprire pe conturile CET. Întrucât după o lună abia dacă a recuperat 10 milioane lei, săptămâna trecută firma a pus sechestru şi pe combustibilul din curtea centralei.
Ca să se poată atinge de cele 34.000 tone de cărbune şi 1.400 tone de păcură, CET-ul trimite zilnic Unicom o cerere de scoatere de sub sechestru a cantităţii necesare pentru 24 ore de funcţionare. Până acum, cererile au fost mereu aprobate, dar viitorul e incert. "Orice sculă scoţi din magazie, fie că e un rulment, că e o rangă, la sfârşitul zilei trebuie s-o pui la loc, altfel e caz penal", povesteşte un angajat al CET.
Ai nimănui
Fragil şi păgubos, provizoratul pare instalat pe termen lung. La discuţiile de săptămâna trecută, Unicom a dat CET-ului un ultimatum de două luni pentru plata restului datoriei, Electrocentrale a cerut însă o păsuire de un an, iar negocierile s-au blocat. Ca să-şi îmbuneze creditorul, societatea orădeană i-a cedat până şi dreptul de a încasa direct banii primiţi de centrală din vânzarea electricităţii, şi numai aşa s-a mai detensionat situaţia.
Într-un singur an, CET-ul a schimbat două bănci tocmai pentru că i se blocau conturile, iar de săptămâna aceasta va trece la a o treia, fiindcă în caz contrar nu ar putea plăti salariile pe 12 iunie. Problema mare e însă că Electrocentrale mai are păcură doar pentru o lună, conturile sunt goale, iar furnizorii, deja păţiţi, mai vând doar cu banul jos.
Cu glonţul pe lângă ureche
Electrocentrale a ajuns la mâna Unicom după ce nu şi-a mai plătit furnizorii din ianuarie. CET-ul punea banii la ciorap ca să răscumpere certificatele de emisii de carbon vândute de-a lungul timpului cu 64 milioane lei, bani cheltuiţi pe combustibil. Cele 934.000 de certificate trebuiau puse la loc până la 1 mai 2013, sub sancţiunea unei amenzi de 100 euro pe certificat, fapt ce ar fi echivalat cu falimentul societăţii. Pe fondul scăderii consumului de curent, Electrocentrale şi-a răscumpărat certificatele cu 12 milioane lei, ieşind deci în câştig, dar i-a şuierat glonţul pe lângă ureche.
"600.000 de certificate le-am pus la loc la timp, dar 334.000 le-am cumpărat în ultima zi, când am avut bani. Cum certificatele rămân blocate vreme de 26 de ore pentru a fi verificate, iar ziua de 1 mai a fost zi liberă, acestea au fost înregistrate abia pe 2 mai", povesteşte Dragoş Gligor (foto). CET-ul a trecut razant pe lângă cea mai mare amendă din istoria Oradiei, de 33,4 milioane euro, doar pentru că Registrul de certificate a acceptat evidenţa că Electrocentrale a cumpărat certificatele la timp, doar le-a depus cu întârziere din motive obiective.
Între ciocan şi nicovală
Asta nu înseamnă că Electrocentrale nu are zilele numărate. Societatea a rămas fără licenţa de transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice în urma unor controale comandate în martie 2012 de pedelistul orădean Mircea Matei, pe atunci director al Agenţiei Naţionale de Reglementare a Serviciilor Publice Comunitare, şi adversar înverşunat al primarului Iie Bolojan.
Echipa de control a imputat încasări necuvenite de 2,4 milioane lei. Având în vedere obligativitatea existenţei unui preţ unic la nivel de oraş, suma provine, printre altele, din diferenţa între tariful facturat consumatorilor din Ioşia (care până în noiembrie 2011 plăteau doar 103 lei pe gigacalorie) şi cel al celorlalţi orădeni (care plăteau 235 lei). Ordinul a fost întărit în iunie 2012 de noul şef al ANRSC, pesedistul Doru Ciocan, iar termenul de un an dat pentru conformare, pentru obţinerea licenţei sau desemnarea altui operator, expiră luna aceasta. "Electrocentrale nu mai poate primi licenţa doi ani. Pentru a funcţiona, centrala va trebui să îşi separe activitatea de producţie de cea de distribuţie, lucru care se poate face doar după ridicarea sechestrului", explică managerul Gligor.
CET-ul ar putea ridica sechestrul prin declararea insolvenţei, lucru pe care însă nu îl doreşte nimeni: creditorii nu ar mai recupera nimic pentru că toate bunurile CET-ului sunt ipotecate la bănci, iar Primăria s-ar trezi cu noi belele pe cap!
Între două rele
Consiliul Local ar putea rupe Electrocentrale în două şi mâine, dar ezită! Producţia, pentru care există licenţă de operare, ar rămâne în continuare la CET, iar distribuţia, cu reţele şi puncte termice, ar trece la o nouă societate, Termoregio. Aceasta a fost înfiinţată încă din ianuarie 2012 de primăriile din Oradea şi Sânmartin, după modelul Companiei de Apă Oradea.
Termoregio ar putea obţine licenţa, numai că s-ar băga singură în faliment! Motivul? "Odată ruptă Electrocentrale în două, datoriile ar rămâne pe CET, iar noua firmă ar fi "curată". Problema e însă că aceasta ar intra în datorii din prima zi de funcţionare, pentru că reţelele, vechi de 40 de ani, au pierderi şi de 40% din totalul agentului termic şi apei calde pe care le transportă", spune Eduard Florea (foto), directorul economic al Primăriei.
Pentru ca oraşul să nu se aleagă cu două firme falimentare în locul uneia, interesul orădenilor ar fi ca "ruperea" să aibă loc abia după reabilitarea reţelelor. Atâta doar că modernizarea infrastructurii încă nu a început, iar CET-ul ar trebui rupt luna aceasta, sub ameninţarea unor amenzi usturătoare. În concluzie, oricum ar face Primăria, orădenilor tot rău o să le pară...
"Cu cât lucrează mai mult CET-ul, cu atât pierde mai mult. Producem cu 341 lei o gigacalorie pe care o vindem cu 256 lei"
Dragoş Gligor
FALIT!
66.801.607
euro sunt datoriile acumulate de CET din anul 2002 până în prezent
CET DUPĂ CET!
Unicom nu uită şi nu iartă
Unicom Tranzit, firmă specializată în transporturi, face parte din holdingul Unicom, controlat de Constantin Iavorski, din Republica Moldova. Fost general KGB, ulterior angajat al oligarhului rus Roman Abramovici, iar apoi ministru al Energiei în Republica Moldova, Iavorski s-a specializat în furnizarea de combustibili către termocentrale. Firma are deja experienţă în recuperarea banilor de la CET-uri. Spre exemplu, în 2009 Unicom a blocat conturile CET Iaşi, operaţiune în urma căreia societatea a intrat într-o insolvenţă transformată în faliment, iar luna trecută a blocat şi conturile CET Suceava. Rămâne de văzut dacă Electrocentrale Oradea va reuşi să se salveze...