O sentinţă pronunţată recent de judecătorii Curţii de Apel Oradea a iscat o adevărată revoltă în rândul angajaţilor OTL. Verdictul punea capăt unui proces deschis acum patru ani împotriva unei vătmăniţe învinuite de moartea unui adolescent de 13 ani, Miklos Patrick, singurul urmaş al familiei care administrează cunoscutul supermarket Karaviem.

Declarată nevinovată în 2010 de Judecătoria Oradea, vătmăniţa Schuster Ane Marie a fost condamnată acum la închisoare cu suspendare şi, împreună cu societatea de transport local şi cu firma de asigurare a OTL, la plata unor daune morale de 50.000 de euro pentru familia victimei. "O sentinţă injustă", spun colegii femeii, care anunţă un protest în faţa Palatului de Justiţie, împotriva magistraţilor care au condamnat-o pe vătmăniţă.

Grăbit spre moarte

Accidentul s-a petrecut pe 30 septembrie 2008, în jurul orei 20, la intersecţia străzilor Dimitrie Cantemir şi Sextil Puşcariu. Patrick Miklos circula cu bicicleta pe trotuarul paralel cu linia de tramvai, împreună cu câţiva prieteni, îndreptându-se spre centrul oraşului. La un moment dat, o parte a grupului a traversat liniile de pe trotuar spre trecerea de pietoni din apropiere, în faţa tramvaiului oprit în staţie. Rămas în urma lor, Patrick s-a grăbit să-i ajungă.

La capătul trotuarului, la colţul străzii Cantemir cu Sextil Puşcariu, a virat brusc la dreapta, prin faţa tramvaiului, fără să observe că între timp acesta primise verde la semafor şi se pusese în mişcare. Maşinăria l-a izbit din plin şi l-a târât sub şine. Chemaţi de urgenţă, medicii Ambulanţei n-au mai putut face nimic căci, după cum aveau să constate şi legiştii, băiatul murise imediat, din cauza hemoragiei masive provocate de ruptura organelor interne.

Culpă comună

Vătmăniţa Schuster Ane Marie, aflată la manetele tramvaiului, a avut nevoie de câteva luni de tratament psihologic pentru a-şi reveni din şoc. Ca mamă, a fost marcată cumplit de drama pe care o sufereau părinţii lui Patrick, rămaşi fără singurul copil. Dar nu se considera vinovată. "Am respectat toate regulile. M-am asigurat, am pornit tramvaiul şi am reuşit să parcurg distanţa între staţia de tramvai şi intersecţia cu Sextil Puşcariu, unde copilul mi-a apărut brusc în faţă, din stânga, cu viteză. Eu am frânat instantaneu, dar degeaba", a declarat femeia în faţa procurorilor de la Parchetul Oradea, care au pus-o sub învinuire pentru ucidere din culpă.

Martorii audiaţi au spus însă altceva, şi anume că femeia ar fi reacţionat cu întârziere în momentul accidentului, căci primul ei gest a fost de a claxona şi abia pe urmă, după câteva secunde, de a apăsa pe frână.

Expertiza tehnică dispusă în timpul anchetei a arătat că vina era împărţită, între copilul care traversase fără să se asigure şi Schuster. Căci, după cum arăta specialistul, aceasta  putea evita accidentul dacă nu ar fi demarat cu viteză, atingând 20km/oră în câţiva metri şi dacă "ar fi frânat în timp util ori ar fi decuplat motoarele". În opinia expertului, vătmăniţa trebuia să pornească mai lent şi să ia în considerare existenţa indicatoarelor de trecere de pietoni" care o obligau să circule prudent, mai ales că în apropiere există şi o şcoală (Generală 6).

La judecată

Pe 16 noiembrie 2009, dosarul a fost trimis la Judecătoria Oradea, iar părinţii şi bunicii lui Patrick s-au constituit ca parte civilă, cerând daune civile de 60.000 lei şi morale de 250.000 euro. "Să se aibă în vedere că victima a fost singurul copil născut în familie, iar prin moartea lui s-a întrerupt descendenţa mai multor generaţii din familii diferite, dinspre partea bunicilor şi a părinţilor", a explicat avocatul acestora, Kolozsi Arpad.

Pentru a înţelege cazul mai bine, judecătorul a apelat la o procedură mai puţin uzitată, organizând o şedinţă de judecată chiar la locul accidentului. Magistratul a cerut OTL să oprească circulaţia tramvaielor în zonă şi să elibereze o garnitură pentru a face o reconstituire. Tot la faţa locului i-a audiat şi pe poliţiştii care au făcut cercetările, pe vătmăniţă şi câţiva martori - colegi ai lui Patrick, un pasager care se afla în tramvai în ziua fatală, plus o persoană aflată în staţie în aceeaşi seară.

Ulterior, judecătorul a dispus şi efectuarea unei contraexpertize, al cărei rezultat a fost surprinzător, căci autorul, Gheorghe Palcu, înlătura orice vină a vătmăniţei şi stabilea culpa exclusivă a copilului, pentru că sărise în faţa tramvaiului. "Chiar dacă urmările sunt extrem de tragice, pentru rezultatul produs s-a constatat că nu poate fi învinovăţit vatmanul", a concluzionat expertul, refuzând să se pronunţe asupra intervalului de timp scurs între momentul în care femeia a văzut copilul şi cel în care a apăsat pe frână. "Nu se poate determina acest timp", a motivat specialistul.

În opinia expertului, nici suspiciunile că vătmăniţa a apăsat cu întârziere pe frâne nu stau în picioare, căci declanşarea cu o întârziere de 2-3 secunde a frânelor este o caracteristică a tramvaielor Tatra, cum e şi cel implicat în accident.

La scurt timp după contraexpertiză, pe 13 decembrie 2010, judecătorul a considerat cercetarea închisă şi a dispus achitarea femeii. "Inculpata nu a desfăşurat nicio acţiune care poate fi apreciată ca încălcare a normelor rutiere şi care să fi avut ca şi consecinţă moartea victimei", se arată în sentinţă.

Culpă de 30%

Cazul a fost întors pe dos după ce sentinţa Judecătoriei a fost atacată, prin recurs, atât de familia copilului, cât şi de procurori, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Oradea. Verificând probele din dosar, completul format din preşedinţa Secţiei Penale, Gabriela Ţarcă, şi judecătorii Laura Soane şi Traian Munteanu, a stabilit că soluţia este netemeinică deoarece nu a analizat conduita vătmăniţei.

"În opinia noastră a fost omis un aspect esenţial, şi anume că dacă inculpata ar fi redus în mod corespunzător viteza, respectând indicatorul de trecere de pietoni, apreciem că în proporţie de 30% s-ar fi putut evita sinistrul", se arată în decizia pronunţată pe 28 februarie a.c., prin care Schuster Ane Marie a fost condamnată la 6 luni de închisoare cu suspendarea executării pe un termen de 2 ani şi 6 luni. Totodată, judecătorii au stabilit cuantumul despăgubirilor civile la 18.000 lei (faţă de 60.000 lei, cât a cerut familia lui Patrick). În privinţa daunelor morale, magistraţii au dispus acordarea a câte 15.000 euro pentru fiecare părinte şi câte 5.000 euro pentru bunici. În total, 45.000 euro.

Nedrept

Cum era de aşteptat, Schuster Ane Marie a considerat nedreaptă sentinţa, mai ales că a rămas şi fără posibilitatea de a mai profesa ca vatman, fiindu-i anulat permisul. Aceeaşi poziţie a adoptat-o şi conducerea OTL, societate pusă la plata despăgubirilor către familia Miklos, în solidar cu angajata şi cu firma de asigurări. "Am reţineri vizavi de justeţea sentinţei. Cum au stabilit judecătorii gradul de vinovăţie a vătmăniţei? De unde au scos că în proporţie de 30% putea evita accidentul? De ce nu 17,83%?", întreabă ironic managerul Csuzi Istvan. Convins de nevinovăţia femeii, el a decis s-o ajute pe Schuster, dispunând să fie menţinută în cadrul OTL, pe o altă funcţie.

Condamnarea a iscat o adevărată revoltă şi în rândul angajaţilor OTL, care se pregătesc de protest. "Vom manifesta în faţa Palatului de Justiţie, vom chema toată presa, să ştie toată lumea ce justiţie se face la noi", a declarat liderul sindical Virgil Mînz, motivând că angajaţii societăţii se pot trezi oricând condamnaţi, chiar dacă "vina" lor constă, de fapt, în ghinionul că un copil neatent le-a sărit în faţă. "Vom merge până la CEDO dacă va fi cazul", promite Mînz, uitând că - poate - şi dreptatea pe care o cer colegii săi este întemeiată tot în procent de numai 30%...


DOTĂRI
Experţii cer dispozitive de protecţie

În raportul de expertiză întocmit la cererea procurorilor în cazul Schuster, s-a stabilit că accidentul putea fi prevenit şi dacă OTL ar fi dotat tramvaiul cu un dispozitiv de protecţie "reglat corespunzător, pentru diminuarea consecinţelor unui impact frontal cu un pieton sau biciclist". Adică, mai pe româneşte, un fel de "airbag" exterior, care să fie montat în partea din faţă a tramvaiului.

Managerul OTL susţine, însă, că aceste dispozitive nu există în ţară. "Expertul se referă la un soi de plug, care nu permite ca pietonii sau bicicliştii ajunşi accidental în faţa tramvaiului să intre sub roţi. Tehnic, o asemenea soluţie este posibilă. În realitate, nici un tramvai din ţară nu are aşa ceva", spune Csuzi.