Dacă nu ar fi omorât un tânăr nevinovat, azi numele i-ar fi fost pomenit în cărţile de istorie. În urmă cu 40 de ani, un bihorean din Roşiori, Kalmár József, a plănuit să lichideze toată conducerea comunistă a judeţului Bihor. Îşi făcuse chiar şi o listă pe care apăreau numele şefului Miliţiei, al Securităţii, ba chiar şi primul secretar, Gheorghe Blaj.
Omul nu a reuşit, însă, să-şi fabrice o armă suficient de puternică. Ca să-şi ducă "misiunea" la bun sfârşit, a decis să ia pistolul mitralieră cu care patrula un soldat de la trupele de grăniceri pus să supravegheze gara din comună, aflată la mai puţin de 3 kilometri de frontiera cu Ungaria. Iar pentru că altfel nu se putea, l-a ucis...
BIHOREANUL vă prezintă, în premieră, povestea şocantă a unui caz ţinut strict secret de oficialităţile vremii, aşa cum şi-o aduc aminte oamenii locului, dar şi doi dintre ofiţerii care au participat la anchetă.
Crima de sâmbătă
Crima a fost comisă pe 19 august 1978. O zi de sâmbătă, îşi aduce aminte colonelul (r) Gheorghe Bungău, azi prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Bihor. N-a uitat ziua pentru că fusese la nunta surorii. "Când m-am întors, mă aştepta un bilet în uşa apartamentului. Să merg de urgenţă la unitate, pentru că un soldat care fusese planificat pentru postul de control din gara Roşiori nu s-a întors din misiune". Soldaţii din post aveau sarcina să controleze documentele călătorilor, pentru a-i dibui pe cei care ar fi avut intenţia să forţeze frontiera, aflată la o aruncătură de băţ, pe un drum ce pornea chiar din gară, şerpuind printre grădini.
Bungău coordonase Pichetul de Grăniceri din Roşiori până în 1976, iar în 1978 lucra ca ofiţer în cadrul Brigăzii de Grăniceri din Oradea. "Ne-au chemat pe toţi, a fost alarmă generală. Era de înţeles, dispăruse un soldat, cu armă cu tot. Era un tânăr din Vaslui, îl chema Constantin Matran. Băiatul era cuminte, singur la părinţi, fusese secretar UTC în liceu şi mai avea doar puţin din stagiul militar, pe atunci obligatoriu. Părinţii, săracii, îi şi cumpăraseră deja apartament", îşi aminteşte cu tristeţe ofiţerul.
Mortul din latrină
Ancheta care a urmat a fost coordonată de colonelul Liviu Dulcă, de la Parchetul Militar, iar la căutări au participat toţi ofiţerii de la Brigada de Grăniceri din Oradea, miliţieni, procurori şi ofiţeri de contrainformaţii. Sâmbătă seară, însă, echipajele n-au reuşit să găsească niciun indiciu care să-i conducă pe urmele tânărului.
Corpul lui Matran a fost găsit abia a doua zi, de către impiegatul de mişcare din gară. Omul a intrat în latrina din spatele gării, o construcţie improvizată din lemn, şi a văzut ceva lucind în groapa săpată pentru excremente. "Când s-a aplecat, a văzut că era un om, un soldat, iar ceea ce lucea era catarama", spune Bungău.
După cum aveau să descopere criminaliştii, soldatul fusese ucis cu cruzime. Făptaşul îl lovise în cap cu o bară metalică, atât de puternic încât i-a crăpat ţeasta, iar apoi l-a aruncat în groapă. Desigur, fără pistolul mitralieră şi cele două încărcătoare cu 60 de cartuşe, care dispăruseră.
În scurt timp, la gară au fost adunaţi toţi sătenii, şi cei din satul Roşiori şi cei din Mihai Bravu, pentru audieri. În timpul acestora, anchetatorii au avut noroc. Un bătrân îl văzuse pe soldat discutând cu un tânăr din Roşiori, Kalmár József, întors de puţină vreme din armată.
"Omul a fost la coasă şi i-a văzut pe cei doi intrând în vorbă şi plecând către spatele gării", zice colonelul (r) Ioan Ciugudean (foto), la vremea respectivă ofiţer de investigaţii criminale, participant la cercetări.
Lista din pod
În aceeaşi zi de duminică, poliţiştii se înfiinţau acasă la criminal (foto), pentru percheziţii. Într-o troacă i-au găsit hainele pline de sânge, iar bicicleta, mânjită şi ea, era proptită de un perete. Au descoperit şi arma, şi cartuşele, ascunse în scorbura unui copac din grădină. Tot acolo, poliţiştii au mai găsit şi o armă improvizată, despre care ulterior au aflat că fusese confecţionată chiar de Kalmár, dintr-o ţeavă furată în timpul stagiului militar petrecut la Timişoara şi din piese pe care le-a făcut la strung, la întreprinderea Înfrăţirea. Lucrase acolo după lăsarea la vatră.
"La percheziţii, în podul casei s-a găsit şi o listă pe care erau trecute mai multe nume, şeful Miliţiei, şeful Securităţii, primul secretar...", povesteşte Ciugudean. Pentru ce era lista au aflat chiar de la criminal, ridicat în aceeaşi zi şi dus pentru audieri la Oradea. "Ne-a spus că voia să-i execute pe toţi. Voia să plece la Oradea, să aştepte mitingul de 23 august, ca să deschidă focul. Părea un fanatic", spune ofiţerul.
Condamnat şi executat
Pe soldatul Matran, Kalmár l-a urmărit zile întregi. Lucrând în Oradea, făcea naveta în fiecare zi, aşa că putea să-l "monitorizeze" fără să dea de bănuit. În ziua crimei, a aşteptat în gară până au coborât călătorii din tren şi au plecat, iar apoi s-a apropiat de militar şi i-a propus să bea împreună o pălincă. Ştiindu-l din zonă, soldatul a acceptat. "S-au dus până la latrină, unde au plimbat sticla, iar la un moment dat criminalul a profitat de neatenţia soldatului, a luat o bucată de fier şi i-a crăpat capul. Apoi a luat pistolul mitralieră şi a plecat acasă", explică Ciugudean.
Arestat la Oradea, Kalmár József a fost dus la Bucureşti, de unde nu s-a mai întors niciodată. Acuzat de omor deosebit de grav, a fost judecat de Tribunalul Militar şi apoi de Curtea Militară de Apel, fiind condamnat la moarte. Pedeapsa a şi fost pusă în executare, prin împuşcare, în Penitenciarul Jilava.
Singura care l-a mai văzut pe criminal, după arestare, a fost mama sa, prezentă la fiecare termen de judecată al fiului ei, de unde se întorcea acasă îngrozită. "Nu îl mai recunoştea, atât de tare îl băteau. Nu mai avea dinţi în gură, iar la proces îl ţineau legat în lanţuri, într-o cuşcă cu gratii", a povestit un sătean BIHOREANULUI.
Criminal de legendă
Pentru oamenii din Roşiori, povestea criminalului a devenit ca o legendă a locului, cunoscută şi povestită de bătrâni şi deopotrivă de tineri. Oamenii sunt convinşi chiar că ucigaşul a fost parte a unei conspiraţii pentru îndepărtarea orânduirii comuniste. "N-a fost singur. Cine sunt ceilalţi nu se ştie. A dus numele lor în mormânt", crede una dintre bătrânele satului, argumentul fiind că băiatul nu era un recalcitrant. Dimpotrivă, era respectuos şi cumsecade, mergea în fiecare săptămână la biserică, iar până în ziua crimei nu a avut probleme cu legea.
"Toată familia era liniştită. El a făcut şcoala la Cadea, a făcut armata, lucra... A avut şi o prietenă, pe care nu a mai văzut-o nimeni după crimă. Nu a înţeles nimeni, niciodată, ce s-a întâmplat, dar după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, ai lui au fost evitaţi de toată lumea. Chiar şi la crâşmă, taică-său, săracul, stătea singur la masă, nimeni nu mai voia să stea cu el. S-a şi îmbolnăvit şi a murit, nu după mult timp, sigur de supărare", povesteşte un alt localnic.
Mama criminalului, Jutka néni, a mai trăit, însă, mulţi ani, îngrijită de un nepot îndepărtat, căruia i-a lăsat moştenire şi casa. După executarea fiului ei, nu a mai vorbit niciodată despre el, şi nici vecinii ei nu au mai deschis subiectul. Cel puţin nu de faţă cu ea...
TRIBUNA PLINĂ
Defilare cu invitaţi
Dacă şi-ar fi dus planul la îndeplinire şi ar fi reuşit să tragă asupra tribunei oficiale, Kalmár József ar fi avut printre victime nu doar oficialităţi din Bihor, ci şi din ţara vecină, Ungaria, prezente la cea de a 34-a aniversare a eliberării României de sub dominaţia fascistă, după cum scrie cotidianul Crişana în 24 august 1978.
La manifestări au participat şi "tovarăşii" Magyar Jozsef, Gyönyörű Lajos şi Feld Györgyné, membri ai delegaţiei de partid şi de stat din judeţul Hajdu Bihar. Alături de invitaţi, în tribună se aflau mai toţi şefii organelor judeţene şi municipale de partid, printre care George Vaida, Ştefan Szántó şi Ioan Lupu, secretari ai Comitetului Judeţean Bihor al PCR, Nicolae Fîntînă, prim-vicepreşedinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judeţean, Petru Demeter, prim-secretar al Comitetului Municipal al PCR şi primar al Oradiei, reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean al Ministerului Internelor, Garnizoanei, sindicatelor şi Gărzilor Patriotice.
Ca în fiecare an până în 1989, Tribuna oficială a fost amplasată în Piaţa Victoriei, acum Piaţa Unirii, în faţa ei fiind obligaţi să defileze şi să aducă elogii partidului şi conducătorului iubit şoimii patriei, pionierii, UTC-iştii, care alegorice cu sportivi care mimau competiţii, artişti, ansambluri de muzică populară şi reprezentanţii celor mai importante întreprinderi, care îşi etalau realizările.
Cotidianul Crişana, pe atunci oficios al Comitetului Judeţean Bihor al PCR, a scris 8 pagini despre defilare şi cuvântări, însă despre crima din Roşiori şi planul urzit de Kalmár József nu s-a publicat, niciodată, nimic. Până acum.