O evadare spectaculoasă din închisoare, două identităţi false, 20 de crime recunoscute, zeci de furturi şi tâlhării. Sălăjeanul Ioan Sârca, aciuat în Oradea în 1945, a fost cel mai sadic criminal în serie din România. Condamnat de două ori la închisoare pe viaţă, a şi murit în puşcărie. "Sârca a fost răul pur. Nu avea nicio şcoală, dar era foarte viclean. Ademenea la marginea oraşului copii veniţi de pe sate, îi viola şi, în timpul actului sexual, îi sugruma ca să aibă orgasm", povesteşte arhivarul Augustin Ţărău.

Mai "tare" ca Râmaru!

Augustin Țărău, specialist Arhive NaționaleAugustin Ţărău (foto) a descoperit cazul criminalului în serie Ioan Sârca întâmplător, în timp ce organiza arhiva Tribunalului Bihor. "Dosarul era foarte voluminos. Când l-am deschis am încremenit. Sârca făcuse mai multe victime decât, la un loc, celebrul Ion Râmaru, "vampirul" care a terorizat Capitala, şi "omul cu ciocanul", Romulus Vereş, care tot la începutul anilor ’70 ucidea în Cluj.

Născut pe 9 martie 1911 la Valcău de Sus, lângă Şimleu Silvaniei, Sârca avea la 37 de ani două condamnări la muncă silnică pe viaţă pentru 11 crime comise în Bucureşti în 1943, o evadare din închisoarea Văcăreşti, plus încă 9 crime comise în Braşov şi Oradea în cursul anului 1945 şi alte două nerecunoscute. Ulterior, instanţa a comutat pedepsele pe viaţă la 15 ani, respectiv 25 de ani de închisoare.

În primăvara anului 1968, ajuns la 57 de ani, criminalul cerea pentru a treia oară contopirea pedepselor. "Avea tupeu. Se apropia de finalul pedepsei mai mari, considera că a ispăşit destul şi dorea să fie eliberat", spune Ţărău. Nicio instanţă nu a acceptat, însă, să-i dea drumul. O decizie la care a contat şi faptul că până şi în închisoare individul a încercat să violeze şi să ucidă un alt deţinut...

Hoţ şi homosexual...

Povestea celui mai crud criminal în serie începe în 1943. Analfabet, din familie de ţărani, Sârca a trăit în satul natal până la 17 ani, după care s-a mutat la Bucureşti ca muncitor la uzinele Malaxa. Între anii 1933 - 1934 a făcut armata la Regimentul 2 Obuzieri de Munte Gherla şi la Depozitul Central de Muniţii din Capitală. Odată lăsat la vatră s-a căsătorit, a avut şi un copil, dar după doi ani a divorţat. Prima condamnare, de 3 luni de închisoare, a căpătat-o în 1935 pentru că, lăcătuş fiind, fura scule şi materiale din fabrică. În 1936 a executat încă 6 luni pentru furturi de la Uzina de Gaz şi Electricitate, şi tot aşa... 

Brunet, cu ochi căprui şi mici cicatrici deasupra ochiului stâng, înalt de 1,72 metri, atletic şi cu mâini puternice, trădate de degetele mari din amprentele de la dosar, până la 25 de ani Sârca a avut raporturi sexuale doar cu femei. Potrivit propriei declaraţii, în 1936 s-a culcat pentru prima dată cu un bărbat, în Bucureşti, pentru bani. Apoi cu altul, tot pe bani, până a devenit o obişnuinţă, chiar o plăcere...

Primul sânge

Primul viol al lui Sârca a fost un eşec. În august 1943 bărbatul a fost reclamat de tânărul Gheorghe Boroş la Postul de Jandarmi dintr-o comună de lângă Bucureşti fiindcă l-a ademenit pe câmp minţindu-l că-i va oferi un serviciu bun, dar apoi l-a lovit, a încercat să-l lege cu mâinile la spate şi să-l siluiască. "M-am zbătut, cu greu am reuşit să scap", spunea victima.

Următoarea victimă, adolescentul Vasile Kis, nu a fost la fel de norocoasă. Folosind acelaşi tertip, Sârca l-a dus în câmp spunându-i că va lucra la o fermă. "Au mâncat şi au băut într-un lan de porumb. Când Kis a adormit, l-a legat cu mâinile la spate şi apoi l-a sugrumat în timpul raportului sexual, luându-i lucrurile, pe care le-a vândut în piaţa de vechituri", se menţionează în dosarul primei condamnări a lui Sârca.

Apoi, cadavrele au tot "curs". Până la arestare, făcută pe baza declaraţiilor unor martori care îl văzuseră plecând cu alte victime, avea deja la activ 11 crime recunoscute şi încă două în care era suspect. Închis la Văcăreşti, criminalul a evadat în vara lui 1945, chiar înainte de a încasa prima condamnare la muncă silnică pe viaţă.

Eliberat de ruşi

Viclean şi tupeist, Sârca a ieşit din închisoare pe poarta principală! Profitând că România intrase sub ocupaţie rusă, s-a dat drept cetăţean sovietic şi a cerut repatrierea. "Şi-a întocmit cu ajutorul unui deţinut un act de naştere fals din care rezultă că s-a născut în comuna Boian, judeţul Cernăuţi, în anul 1917, din părinţii Andreescu Teodor şi Raglie Maria, şi că se numeşte Andreescu Gheorghe", au notat procurorii. Pentru mai multă credibilitate, deţinuţii au întărit actul cu un sigiliu improvizat.

Pus în liberate, Sârca a luat drumul Ardealului, unde a produs o nouă serie de cadavre. La început, la Braşov, l-a omorât pe Vasile Sorim de 18 ani din Făgăraş, ademenindu-l la poalele muntelui Tâmpa cu promisiunea că îi oferă un serviciu. "Prin forţă l-a întors cu faţa la pământ, l-a dezbrăcat, l-a încălecat şi în timp ce îşi bătea joc de el l-a prins de gât şi l-a sugrumat. După aceasta l-a dezbrăcat de toate hainele, până la piele, l-a legat cu o sârmă de gât şi l-a agăţat de creanga unui copac", se menţionează în dosar. Tot la Braşov a mai făcut încă o victimă, în acelaşi fel.

"Te ajut să te angajezi!"

Ajuns la Oradea la începutul lui septembrie, Sârca s-a aciuat într-o casă părăsită din Parcul Rhedaly. Rămas fără acte, s-a împrietenit cu Vasile Pârvu, copil de trupă la Regimentul 10 Grăniceri, care în schimbul meselor copioase la localul Pisica Albastră, celebru în epocă, i-a obţinut un ordin de lăsare la vatră sub numele Ioan Roşanu. Soldatul a scăpat cu viaţă doar pentru că a refuzat să dea curs invitaţiei de a ieşi împreună afară din oraş.

Alţi şapte copii străini racolaţi din faţa Gării, a spitalului şi din Ocska Piac n-au avut acelaşi noroc. Pe Juhas Mihai (16 ani), ucenicul unui blănar din Spinuş, l-a ademenit în pădurea Apateului promiţându-i piei aduse din Rusia, pe Florian Moric (16 ani) din Oşand l-a dus în pădurea de lângă Cimitirul Municipal, minţindu-l că-l va angaja telegrafist, acelaşi pretext cu care l-a momit şi pe Ioan Bordac (16 ani) din Mărţăhaz în câmpul dinspre Nojorid. Toţi au fost puşi cu faţa la pământ şi mâinile la spate, dezbrăcaţi, violaţi, sugrumaţi şi în final acoperiţi cu crengi şi frunze.

Crime în serie

În aceste condiţii groaznice şi-au mai pierdut vieţile Gheorghe Vaşca (15 ani) din Homorog, pe câmpul de la aeroport, Lazăr Momenciu (18) din Cotiglet, în câmpul Sântandreiului, şi Iosif Varga (16 ani) din Oradea, în pivniţa aeroportului.

Pe Dumitru Durgheu (16) ani, din Toboliu, un picolo pe care îl răsplătea cu bacşişuri grase la localul Pisica Albastră şi împreună cu care a şi locuit câteva zile, Sârca l-a ademenit şi ucis în pădurea Apateului, spunându-i că vor merge în judeţ să cumpere făină.

În toate cazurile, criminalul i-a dezbrăcat pe adolescenţi şi, după ce şi-a făcut poftele şi i-a ucis, i-a dezbrăcat şi le-a vândut hainele. Mai mult, după ce şi-a ucis ultima victimă, Sârca a jefuit şi casa în care aceasta locuia!

Poveste de groază

Fugit la Zalău pentru a-şi pierde urmele, criminalul a fost arestat pentru furt şi identificat de poliţiştii orădeni, care îl căutau inclusiv în judeţele limitrofe, cu ajutorul militarului Pârvu, care îl văzuse de mai multe ori în tovărăşia picolo-ului Durgheu.

Adus la Oradea, Sârca a încercat să scape inventând o poveste potrivit căreia racola copiii străini de oraş la comanda unui medic evreu din strada Cuza Vodă nr. 11, care le recolta sânge pentru revitalizarea supravieţuitorilor întorşi din lagărele de exterminare naziste şi care avea un complice, un inginer. "Abia după ce le-am furnizat doi sau trei am observat că numiţii, după extragerea sângelui, omoară copiii", i-a minţit Sârca pe anchetatori.

Şi-a recunoscut faptele abia după ce, pus să-şi identifice "angajatorii" dintr-un grup, l-a indicat ca fiind doctorul criminal pe un poliţist, Gheorghe David, amestecat în mulţime. De regretat, nu le-a regretat niciodată, murind în închisoare la vârsta de, se pare, 80 de ani. Ucigaşul a lăsat în urmă zeci de familii cernite şi mitul răpitorilor care omoară copii pentru sânge, legendă care a bântuit Oradea decenii întregi în timpul comunismului...


ASASIN SADIC
"Îmi era silă de el"

În ciuda comportamentului deviant, Ioan Sârca nu a fost un nebun obişnuit. "Persoana examinată este în deplinătatea facultăţilor mintale şi nu suferă de nicio boală sau anomalie mintală permanentă", consemna doctorul Vasile Ilea, directorul Spitalului de boli nervoase din Oradea, într-o expertiză din iulie 1948, confirmată de o contraexpertiză ulterioară ce menţiona că "homosexual activ, acuzatul este un asasin sadic, având conştiinţa păstrată atât în momentul comiterii crimelor, cât şi în prepararea lor".

De altfel, aceeaşi imagine era descrisă publicaţiei Informaţia Zilei din Baia Mare, în aprilie 2012, de un fost gardian de la Aiud, Marius Rusu Coldea, pensionat cu grad de colonel. "L-am cunoscut pe celebrul criminal Sârca, singurul deţinut din sistemul penitenciar românesc care avea două mandate de executare a pedepsei necontopite de nicio instanţă. N-aveai ce să discuţi cu el, pentru că intelectul său era limitat şi, drept să vă spun, îmi era silă numai ştiind că a trimis pe lumea aialaltă atâţia copilaşi", a povestit Coldea.