Amplasat în staţia de tramvai de la gară, chioşcul de ziare cu cel mai bun vad din Oradea vinde cel mult 50 de exemplare din cotidianele locale. De trei ori mai puţin faţă de acum zece ani!

Apariţia telefoanelor inteligente şi dezvoltarea internetului a împins la vale piaţa tipăriturilor. "Mai cumpără ziare doar cei peste 50 de ani. Tinerii îşi iau informaţiile de pe telefonul mobil", zice chioşcarul. Odată cu scăderea vânzărilor, industria distribuţiei de ziare a intrat într-o criză accelerată...

Au fost 90! 

În anul 2008, când Ilie Bolojan (foto) câştiga primul mandat de primar, în Oradea funcţionau circa 90 chioşcuri de ziare. Vopsite pestriţ, cu tabla la vedere şi gemuleţul pentru servirea clienţilor mic, ca să nu intre iarna frigul şi vara căldura, chioşcurile se înmulţiseră şi chiar arătau ca ciupercile după ploaie. Trei ani mai târziu, când Primăria a făcut prima inventariere serioasă în încercarea de a pune ordine în această piaţă pestriţă, numărul lor coborâse la 60, iar apoi a continuat să scadă. 

Luna trecută, un lanţ de distribuţie descendent din fosta Symmetria şi-a vândut în Timişoara, cu 1.500 euro bucata, la un preţ de zece ori sub cel al pieţei, 6 chioşcuri pe care în Oradea le ţinea închise de ani de zile. În oraş au mai rămas acum doar 25. Piaţa este dominată de firma Laza Trading, cu 23 puncte de vânzare, un chioşc aparţine firmei Corinduc, primul distribuitor local lansat după Revoluţie, iar celălalt firmei Libris Antica, specializată în vânzarea de carte. Iar viitorul se anunţă negru ca tuşul...

Un chioşc cât o garsonieră

Primul şoc puternic resimţit pe piaţa locală a distribuitorilor de tipărituri a avut loc în 2010, când municipalitatea a intervenit dur, limitând atât numărul spaţiilor de vânzare, cât şi modelele de chioşcuri. Hotărât să măture de pe domeniul public improvizaţiile, Bolojan a impus, prin Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţilor în zonele publice, modele de chioşcuri "occidentale" atât pentru vânzarea de presă şi flori, cât şi pentru fast-food şi îngheţată.

Inspirate de modelele italiene ale firmei Tanari, noile chioşcuri costau cât o garsonieră, începând de la 20.000 euro. În plus, punctele de desfacere a presei au fost obligate să funcţioneze şi ca info-chioşcuri, furnizând turiştilor materiale informative despre oraş, şi să pună la dispoziţia municipalităţii o latură exterioară pentru a-şi afişa propriile materiale publicitare. Pentru a îndulci hapul, Primăria le-a închiriat distribuitorilor spaţiile de sub chioşcuri pe 15 ani, ca să îşi poată amortiza investiţiile. Ceea ce, însă, nu s-a mai întâmplat...

S-au dublat cheltuielile! 

Publicaţiile care au supravieţuit crizei economice în 2008 s-au confruntat curând cu scăderea vânzărilor din cauza site-urilor care furnizează informaţie gratuit şi a industriei telefoanelor inteligente, care permit accesul rapid la internet. În plus, dublarea cheltuielilor cu distribuţia şi personalul, intervenită pe fondul schimbărilor legislative din ultimii ani, precum şi obligativitatea instituită de municipalitate ca toate spaţiile de vânzare din zona centrală să funcţioneze şi duminica, au dat alte lovituri chioşcarilor.

"Ultimul an bun a fost 2015, de atunci am mers tot în jos. Nu e vorba doar că a scăzut vânzarea de presă, pentru că multe puncte de vânzare s-au închis şi scăderea pe chioşc se vede mai puţin, dar s-au dublat cheltuielile cu salariile, curentul electric, transportul şi toate celelalte", explică Traian Laza (foto). Proprietarul lanţului de chioşcuri Laza Trading a fost primul care a urmat îndemnul primarului Bolojan de a-şi cumpăra chioşcuri Tanari, investind pentru asta peste 600.000 euro. "Nu doar că nu mi-am amortizat investiţia, dar nici nu ştiu cum o voi amortiza", recunoaşte acum.

În Oradea, ca nicăieri...

Forţat de contextul socio-economic, Laza şi-a vândut deja două chioşcuri şi ia în calcul varianta să mai vândă încă trei. Diminuarea numărului de puncte de vânzare va afecta în primul rând orădenii deprinşi cu tipăriturile, care vor rămâne fără acces la informaţie. "Este foarte grav ce se întâmplă. Dreptul la informare nu este un act de bunăvoinţă pe care Primăria îl face faţă de orădeni, ci o obligaţie, la fel ca obligaţia de a asigura cişmele sau toalete publice", spune Laza.

Silit de împrejurări, a cerut sprijinul Asociaţiei Firmelor Bihorene (AFB) pentru a-i intermedia o discuţie cu reprezentanţii municipalităţii. "Nicăieri în Europa, că e vorba de Italia, Germania sau Franţa, nu mai există monovânzare exclusivă de presă, pentru că nicăieri această afacere nu se mai poate susţine singură. Cum cobori din avion, vezi în aeroport că Inmedio şi Relay vând, pe lângă tipărituri, şi sucuri, sandviciuri şi cafea", spune patronul.  

Vor propune Primăriei... 

La zece ani după ce, din poziţia de consilier local, a promovat modelul chioşcurilor occidentale, Octavian Dan (foto), acum preşedinte al AFB, şi-a nuanţat poziţia. "În 2008, când se aduceau aceste chioşcuri în Oradea, în Italia funcţionau deja ca edicola bar. Pe lângă ziare, reviste şi cărţi, mai vindeau cafea, ţigări, sandviciuri şi altele. Omul vine, îşi ia ziarul şi îl răsfoieşte liniştit la o cafea. Acum acelaşi lucru se cere la noi", zice Dan.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, va trebui ca municipalitatea să accepte diversificarea produselor vândute în chioşcurile de presă, în prezent riguros diferenţiată, înlocuirea acestora cu altele mai mari, de 20 metri pătraţi, ca să poată adăposti un cuptor pentru produse de patiserie congelate şi un aparat de cafea, şi deschiderea unei mici terase cu mese şi scaune. "Vom înainta Primăriei o astfel de propunere pentru a fi promovată sub forma unui proiect de HCL. Pentru antreprenorii dispuşi să investească în chioşcuri mai scumpe, Primăria ar trebui să accepte prelungirea cu 7 ani şi 6 luni, jumătate din actuala perioadă contractuală, care expiră în 2022", spune preşedintele AFB.

Cu avizul CMUAT

Teoretic, propunerea ar trebui să convină municipalităţii: chioşcurile mai mari înseamnă investiţii suplimentare, chirii mai mari încasate la buget şi venituri mai mari din impozitul pe salarii. 

Deocamdată, însă, poziţia Primăriei nu este cunoscută. La sfârşitul săptămânii trecute, primarul era plecat din oraş şi nu răspundea la telefon, iar şeful Direcţiei Patrimoniu Imobiliar, Lucian Popa (foto), evita un răspuns ferm: "Dacă proprietarii chioşcurilor obţin avizul Comisiei Municipale pentru Urbanism şi Amenajarea Teritoriului pentru amplasarea lângă chioşcuri a unor scaune şi măsuţe la care oamenii să poată citi ziarul, noi nu avem nimic împotrivă". 

Pentru schimbarea modelului de chioşcuri şi prelungirea perioadei de închiriere a spaţiilor de sub ele este nevoie însă de votul Consiliului Local şi de acceptul lui Bolojan. Aşa cum a impus în trecut importarea în pagubă a celor mai scumpe chioşcuri din ţară, pentru a înnoi faţa oraşului, edilul ar trebui să accepte acum şi salvarea lor. Altfel, în câţiva ani, orădenii vor mai citi despre el doar pe telefon...

PE DUCĂ
Piaţă în scădere

Dezvoltarea presei online a dat o lovitură dură presei tipărite. "Scăderea vânzărilor s-a simţit imediat ce au apărut smartphone-urile, iar în ultimii cinci ani s-au înjumătăţit", spune Gheorghe Dunca, patronul reţelei de distribuţie Corinduc. "În Oradea se vând cam 30 Jurnal bihorean pe chioşc şi cam 18 exemplare de Crişana. Click încă merge bine, cu 35 exemplare vândute zilnic, pentru că e mai de scandal, Libertatea vinde cam 10 bucăţi, iar Adevărul şi Evenimentul Zilei abia câte unul". Cel mai tare s-a prăbuşit piaţa revistelor de integrame, care stau cu săptămânile pe rafturi după ce preţul a ajuns la 7 lei.

În Bihor, cititorii de tipărituri sunt în general pensionarii cu bani. "La Ştei, unde sunt pensionari de la fosta mină de uraniu şi de la fabrica Mecanica, cu pensii mai bune, oamenii stau la rând când vine maşina cu ziare. Cam la fel se mai întâmplă în Beiuş şi la Salonta. În zona Aleşd vânzările merg prost, iar Marghita este pe la mijloc", spune Dunca.