Sala Mare a Teatrului Regina Maria a fost plină duminică seară, la premiera spectacolului „Oglinda spartă”, o adaptare contemporană după Arthur Miller, realizată de o apreciată echipă artistică, cu experiență în teatre de top ale Europei. Piesa, recomandată publicului peste 18 ani, a fost întâmpinată cu atenție și curiozitate de către publicul orădean.
Echipa artistică invitată la Oradea, formată din regizorul Timofei Kuliabin, dramaturgul Roman Doljanski, compozitorul Timofei Pastuhov și scenograful Oleg Golovko, provine din spațiul cultural rus, dar a activat în ultimii ani aproape exclusiv în Europa.
După declanșarea războiului din Ucraina, aceștia au părăsit Rusia și au continuat să lucreze în teatre și festivaluri din Germania, Elveția, Polonia sau țările baltice, având o poziție anti-război. În prezent, sunt considerați printre cei mai apreciați creatori independenți ai noii generații europene, iar în România au mai lucrat anul acesta cu Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu, unde au pus în scenă spectacolul „Lungul drum al zilei către noapte”.
Foto: Sebi Tonț
Punerea în scenă la Oradea a piesei traduse în limba română de Raluca Rădulescu pare să aducă o energie diferită față de producțiile obișnuite pentru publicul orădean, atât în ritm, cât și în construcția vizuală.
Deși piesa lui Arthur Miller a fost scrisă în anii ’90 și plasată inițial în contextul anilor ’30, când a avut loc Noaptea de Cristal, adaptarea realizată de Roman Doljanski mută referințele istorice în prezent. În locul antisemitismului explicit al epocii, apare ecoul războiului din Gaza, o actualizare ce amplifică starea de frică a personajului feminin și se suprapune dramei de familie.
În centrul poveștii se află Sylvia Gellburg, interpretată cu fragilitate de Denisa Irina Vlad, o femeie care dezvoltă un blocaj inexplicabil și rămâne paralizată. În jurul ei gravitează soțul, Phillip Gellburg (Eugen Neag), prins între neputință și orgoliu, precum și Dr. Harry Hyman (Răzvan Vicoveanu), medicul care încearcă să o trateze.
„A avut doctorul dreptul să folosească metodele pe care le-a aplicat? Poate fi considerat tratamentul un succes dacă o persoană se vindecă în detrimentul binelui alteia? Unde se află limita dincolo de care vindecarea se transformă în manipulare? Nu există un răspuns definitiv la această întrebare - nici din partea lui Arthur Miller, nici din partea personajelor, nici din partea creatorilor spectacolului. Scopul este acela de a ridica întrebarea și de a invita publicul să-și formuleze propriul răspuns”, se arată în descrierea spectacolului.
Scenografia este împărțită în patru planuri distincte, ceea ce permite desfășurarea simultană a mai multor fire dramatice. Schimbările rapide între aceste spații dau spectacolului un ritm intens, aproape cinematografic.
Distribuția îi reunește pe Denisa Vlad, Eugen Neag, Răzvan Vicoveanu, Richard Balint, Anda Tămășanu și Alexandru Rusu, iar structura montării îi pune vizibil în valoare. Publicul a urmărit spectacolul până la final, chiar dacă pentru unii, mai ales pentru cei care nu cunosc piesa originală, anumite sensuri pot necesita un context mai larg. Tocmai acest lucru face ca experiența teatrală să fie una personală.
Cea de-a doua reprezentație a premierei a avut loc luni și a fost sold out, iar bilete pentru spectacolele din 11 și 12 decembrie pot fi cumpărate online sau de la casieria teatrului.
„Surprins de nivelul și calitatea școlii de teatru”
Înaintea premierei, regizorul Timofei Kuliabin și dramaturgul Roman Doljanski au răspuns întrebărilor BIHOREANULUI despre diferențele pe care le-au observat în teatrul românesc față de alte țări în care au lucrat, dar și despre colaborarea cu actorii trupei „Iosif Vulcan”. Cei doi au vorbit deschis despre experiența pe care au avut-o la Oradea. Regăsiți răspunsurile mai jos.
- Ce diferențe ați observat între teatrul din România și cel din alte orașe europene?
- Timofei Kuliabin (foto): „Ar fi un răspuns foarte lung și complicat, deoarece, din perspectiva mea, am fost surprins pentru că nu am mai fost înainte în România. Aș spune sincer că nu am mai văzut niciun spectacol românesc live. De când am venit aici, în acest an, am fost surprins de nivelul și calitatea școlii de teatru, de actori, de abilitățile și profesionalismul care, pentru mine, au fost neașteptate. Nivelul mediu al abilităților actorilor români este foarte ridicat, cu nimic mai prejos decât al celor germani sau ruși. Abilitățile actoricești de top au fost pentru mine o surpriză plăcută”.
Roman Doljanski: „Sunt familiarizat cu teatrul românesc puțin mai mult și am vizitat România la festivaluri din Sibiu, București, Craiova, astfel încât știam mai multe despre teatru, regizori, structură. Sistemul cu trupe permanente este criticat în multe țări est-europene pentru rigiditate, dar odată cu timpul am devenit mai puțin critic față de el și cred că are valoare. Aveți multă calitate și posibilități să creșteți un public nou, să dezvoltați estetici noi. Chiar dacă se spune că acest sistem e învechit, cred că poate fi contemporan și poate răspunde întrebărilor reale ale teatrului de astăzi”.
- Actorii au povestit că au lucrat foarte bine cu dumneavoastră. Cum ați perceput colaborarea cu ei?
- Timofei Kuliabin: „Aș spune că a fost excelent. O perioadă foarte confortabilă, foarte profesionistă. Sunt foarte fericit să lucrez cu echipa teatrului. Sunt puternici și profesioniști. De la prima repetiție am avut o înțelegere, iar ei au înțeles pe deplin intențiile mele și ale lui Roman, de ce am schimbat textul, de ce am adăugat personaje și scene noi. Nu au existat neînțelegeri. A fost foarte confortabil, de parcă nu era prima dată când lucram împreună”.
- Roman Doljanski (foto): „Trebuie să spun că sunt disciplinați. E firesc, dar în orașele mari e greu să-i aduni pe toți la repetiții, pentru că fiecare are alte angajamente. Aici, toți sunt profesioniști și disciplinați. Când niciun actor nu întârzie nici măcar un minut la repetiții e un lucru rar. Concentrarea aceasta pe muncă, pe procesul de lucru, unde fiecare e deschis și serios, este valoroasă. Ne-am simțit foarte bine aici”.