Și a venit ziua meciului cel mare. Așa cum era de așteptat, bihorenilor le-au tremurat picioarele în meciul cu băieții antrenați de Gigi Becali.
Pe undeva, este explicabil. După ce joci derby-ul cu Șomcuta Mare, unde, la ei acasă, meciul întârzie o jumătate de oră pentru a putea scoate gâștele de pe gazon, când după meciul cu FCSB te așteaptă acasă un examen greu cu băieții din Periam, sigur că nu dai totul pentru o competiție totuși secundară, precum Cupa României.
Unde mai pui că junii bihoreni joacă pe tăpșane, în fața a 1.000-2.000 de spectatori în cel mai bun caz, nu în fața a 10.000 de orădeni însetați de fotbal. Iar nocturna este o altă noutate pentru jucătorii noștri, care la ora aia sunt de obicei în pijamale.
Totuși, pornind de la ideea că n-aveau nimic de pierdut, bihorenii ar fi trebuit să joace mai cu vână, nu așa de politicos, de parcă s-ar fi molipsit de la baschet. Asta, cu atât mai mult cu cât, văzând la lucru echipa adversă, mi-am dat seama că alde Attila Kun, Ioska Vigu și Arpi Szucs le-ar fi dat bucureștenilor un lejer 3-0. Numai atât, 3-0, pentru că - să nu uităm - Kun și compania sunt deja trecuți de 70 de ani și ar fi doar trei contra 11.
Meciul acesta ne-a demonstrat, pe lângă pofta de fotbal a suporterilor, și limitele severe ale infrastructurii sportive. E limpede că stadionul nu mai corespunde necesităților, pentru că e de neconceput ca cei mai fericiți șoferi să fie cei care au reușit să parcheze pe la Podul Decebal. Ca să nu mai vorbim de toalete sau chioșcuri pentru sucuri și gustări. Un stadion fără minimum 4-5.000 de locuri de parcare e de neconceput.
Despre galerie nu prea sunt multe de spus. O mână de băieți îmbrăcați în negru ce aduc foarte mult cu cei uniți sub tricolor care au provocat deranjul cu Kosovo au scandat cu patos numele țării. Nimic condamnabil, dar era un meci între două echipe românești și aștept să-și demonstreze patriotismul la meciurile internaționale. Cred că aceste cămăși negre nu se potrivesc defel spiritului orașului nostru, așa că ar fi cazul să mai schimbe garderoba, iar acest lucru a fost reflectat și de faptul că publicul nu a preluat scandările lor.
Să vedem acum câți dintre abonați vor veni să vadă echipele din liga a III-a sosite să joace pe un teren într-o stare excepțională. Jos pălăria pentru cei care întrețin gazonul!
Așa că, vorba aia: decât echipă de liga a III-a pe un stadion dărăpănat, mai bine una de liga I pe un stadion nou nouț. Hai Bihoru'!