Un cercetător al Universității din Oradea este implicat într-un proiect de salvare a aspretelui, considerat cel mai rar pește de apă dulce din Europa.
Potrivit unui comunicat al universității, specia a supraviețuit din vremea dinozaurilor, dar în prezent mai numără doar aproximativ 180 de exemplare, pe o porțiune de numai 450 de metri a râului Vâlsan, din județul Argeș. Specialiștii vor să amenajeze un sanctuar în care peștii să poată fi protejați și înmulțiți.
O specie redescoperită
Conferențiarul Ilie Telcean, cadru didactic la Departamentul de Biologie al Facultății de Informatică și Științe din cadrul Universității din Oradea, se ocupă de salvarea aspretelui (Romanichthys valsanicola) de peste 25 de ani. Cercetătorul a făcut parte din echipa unui proiect european LIFE care a reușit să regăsească specia, după ce aceasta fusese considerată dispărută.
„Atunci se considera că aspretele a dispărut. Am făcut parte din echipa proiectului LIFE care a căutat și a găsit acest pește pe râul Vâlsan”, povestește universitarul orădean, citat în comunicatul instituției. „A fost o minune, un succes al echipei științifice de atunci”, adaugă el.
Descoperit în 1956, aspretele (foto) este o specie endemică României, adică nu trăiește în mod natural nicăieri altundeva în lume. În trecut, populații ale acestui pește existau în râurile Argeș și Râul Doamnei, însă în prezent specia supraviețuiește doar în Vâlsan.
Deși este studiat de zeci de ani, aspretele rămâne o enigmă pentru oamenii de știință, care încă nu cunosc cu exactitate alimentația sa și întâmpină dificultăți inclusiv în deosebirea masculilor de femele.
În pericol de dispariție
Potrivit lui Ilie Telcean, aspretele mai trăiește pe numai 450 de metri din cursul râului Vâlsan. În ultimii cinci ani, specialiștii au monitorizat populația rămasă, estimată la aproximativ 180 de exemplare. Deși numărul peștilor a crescut, pericolul dispariției nu a trecut.
„Sunt multe exemplare într-o porțiune mică de râu, iar acest fapt reprezintă un pericol pentru asprete. Fiind atât de mic, habitatul poate fi oricând afectat de o poluare, de fluctuații ale debitului, de intervenția antropică... Și, din păcate, nu avem habitate de rezervă”, avertizează Ilie Telcean.
Situația este cu atât mai gravă cu cât, potrivit alpinistului și activistului de mediu Alex Găvan, inițiatorul proiectului „Aspretele Trăiește”, populația de pești este captivă între un prag de beton, pe care nu îl poate depăși, și o stație de epurare care ar polua constant râul.
Un sanctuar pentru asprete
Pentru a salva specia, o echipă coordonată de Alex Găvan, din care face parte și cercetătorul orădean, pregătește amenajarea unui sanctuar pe râul Vâlsan. În proiect sunt implicate Fundația „Centura Verde” și alte organizații, inclusiv Aqua Crisius din Oradea.
Potrivit lui Ilie Telcean, sanctuarul ar urma să includă un braț amenajat al râului, în care să fie reproduse cât mai fidel condițiile naturale de viață ale aspretelui. Aici, peștii ar putea fi monitorizați, hrăniți și înmulțiți în condiții controlate.
Proiectul prevede și amenajarea unui centru de cercetare, cu laboratoare și sală de conferințe. Cercetătorul Universității din Oradea participă inclusiv la proiectarea habitatului artificial.
Inițiativa, denumită „LIFE ASPRETE”, beneficiază de susținerea Ministerului Mediului și a Administrației Prezidențiale, prin Departamentul Climă și Sustenabilitate. Dacă va primi aprobarea Comisiei Europene, proiectul va reuni și cercetători de la universități din Austria și Ungaria, precum și specialiști din Olanda, Franța, Germania și România.
Aspretele este clasificat drept specie „critic periclitată” pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), iar ultimul său habitat natural se află într-o arie protejată Natura 2000 și în Rezervația Naturală Valea Vâlsanului. „Noi, cercetătorii, suntem, în continuare, îngrijorați pentru viitorul aspretelui, o specie care merită să fie mult mai bine analizată și cunoscută”, spune Ilie Telcean.
La rândul său, Alex Găvan avertizează că timpul pentru salvarea speciei se scurge: „Fie îl salvăm acum, fie îl pierdem pentru totdeauna”.