Când primarul Ilie Bolojan a aruncat ideea ca Muzeul Ţării Crişurilor să fie mutat în Cetate, o liotă de slujbaşi s-au chinuit să demonstreze că acest lucru nu e posibil. Cu aceeaşi energie consumată puteau mai degrabă găsi soluţii la problema lansată.
Chiar şi Consiliul Judeţean a mârâit, pe motiv că i se ia obiectul muncii. Dar grija pentru Muzeu a şefilor de la judeţ mi se pare caraghioasă din moment ce de 9 luni n-au fost în stare să descâlcească amărâtul de contract făcut cu Selina pentru terminarea sediului.
Consiliul Judeţean s-a obişnuit să stea cu mâna întinsă după bani la Guvern, după care la rândul său dă la milogii din teritoriu, în funcţie de interese, ba de partid, ba personale. În decursul anilor s-a demonstrat că, dacă vrei să se facă ceva în judeţul ăsta, mai bine pasezi problema la Primăria Oradea, cum a fost cazul cu spitalele ori cu Teatrul.
Din când în când, cei din staţiunea balneară Consiliul Judeţan mai fac câte un exerciţiu de imagine. Aşa au procedat cu scoaterea pe SEAP a licitaţiei pentru extinderea pistei aeroportului, în condiţiile în care, cel puţin deocamdată, nu există niciun ban pentru începerea lucrărilor, numai vise.
Aşa că, dacă regionalizarea are vreun avantaj, acesta e că desfiinţează Consiliul Judeţean, o instituţie oricum inutilă.