Iubitorii fotbalului s-au repezit să disece tema noului stadion lansată de Ilie Bolojan. Aproape toți își doresc să fie fără pistă, urmând ca Stadionul Tineretului, modernizat, să preia și funcțiile pentru atletism. Aproape nimeni nu contestă amplasamentul, evident avantajos, cu multe căi de acces și cu posibilitatea folosirii parcărilor din apropiere, ale marilor centre comerciale. Suporterii greșesc, în schimb, când pleacă de la premisa că vom avea o echipă foarte bună de prima ligă, chestie la care Bolojan nu s-a angajat și nici nu cred că o s-o facă, ținând cont de antecedente.

Marele punct de divergență este mărimea noului stadion. Nostalgicii zic că pe vremuri la FC Bihor se strângeau 25.000 spectatori. Ce uită ei este că atunci vedeai meciuri cu Farul, UTA, U Cluj sau Dinamo, și nu cu alde Clinceni, Voluntari ori Urziceni. În plus, atunci aveai două ore de televiziune, acum ai adevărate spectacole cu granzii Europei, la niște televizoare tot mai performante, de o să ajungem să și mirosim jambierele marilor vedete.

Adepții unui stadion mai mic, până în 15.000 locuri, argumentează că întreținerea ar costa mai puțin. Dar de sport, teatru, filarmonică, educație și sănătate nu putem vorbi doar prin prisma rentabilității. În schimb, au dreptate spunând că nu vom putea umple arena decât rarisim. Jucătorii vor prefera să se producă în fața unui public care umple până la refuz o arenă de 15.000 de scaune, decât să fie aplaudați de 10.000 fani răsfirați într-un stadion de 35.000 de locuri.

Așa că un stadion cu o capacitate de 18-20.000 mi se pare arhisuficient. Cei care insistă că e nevoie de unul mai mare să urmărească tendințele arenelor din Europa. Cu trecerea anilor, acestea și-au sporit gradul de siguranță și confort în detrimentul capacității.