Când un Consiliu Local decide dacă alocă sau nu bani pentru susţinerea unei ONG, alesul care face parte din asociaţie nu are voie să voteze, pentru a nu fi în conflict de interese. Când îşi fixează lefurile, când îşi aprobă delegaţii în ţări exotice cu care nu avem nicio legătură ori în state avansate de unde revin necontaminaţi de civilizaţie, parlamentarii nu au nicio restricţie, fiindcă totul e în "pixul" lor.
La fel, dacă un primar fuge la alt partid, legea îl lasă fără mandat, dar dacă un parlamentar schimbă două-trei partide scapă de sancţiuni, invocând că mandatul său este reprezentativ, nu imperativ.
Votarea pensiilor speciale pe care parlamentarii le vor primi după retragere este o monstruozitate. După ce preşedintele Senatului, Tăriceanu, a fentat o coadă la Permise, foştii senatori şi deputaţi fac coadă la Parlament pentru a se înscrie la ele. Cât e de morală legea votată în decembrie, când românii erau atenţi doar la sarmale, şi intrată în vigoare acum, când sunt în concedii, judecă fiecare.
Juridic, este o aberaţie. O dată pentru că Parlamentul, ca plătitor de pensii, devine o Casă de Pensii specială (cam la fel cum e, în alt domeniu, OPSNAJ - Casa Asigurărilor de Sănătate a Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti). A doua oară, pentru că pensiile speciale încalcă principiul elementar al contributivităţii, conform căruia cuantumul pensiei nu trebuie să reflecte ocupaţia trecută a beneficiarului, ci strict contribuţia lui la fondul de pensii.
Nu am fost niciodată între populiştii scandalizaţi că aleşii au anumite avantaje, ci am pretins mereu ca parlamentarii, ca şi guvernanţii, să le merite, primii făcând legi juste, ceilalţi aplicându-le nediscriminatoriu.
Pensiile speciale ale parlamentarilor le consider însă revoltătoare, şi nu doar din pricinile sus pomenite, ci şi fiindcă vor îmbuiba o castă care s-a remarcat mai ales prin hoţie şi prostie. E suficient, în acest sens, să amintesc că mulţi s-au "privatizat" peste întreprinderile de stat, că au inventat legi care ne-au făcut mai nevoiaşi decât toţi vecinii, că s-au distins, majoritatea, prin ticăloşie, aroganţă şi agramatism.
După ce parlamentarii s-au adăugat pensionarilor speciali din magistratură, diplomaţie, servicii, ne amintim din nou că pe fondul scăderii demografice deficitul bugetului de pensii creşte continuu, până când, într-o zi de care nu vom scăpa, o să crape cu totul, provocând un şoc economic şi social greu de controlat.
Dacă s-au săturat cu adevărat, aşa cum pretind, să fie batjocoriţi, românii ar trebui să profite că vine toamna electorală, pentru a le cere expres şi punctual candidaţilor la viitorul Parlament abrogarea pensiilor speciale ale "foştilor". Să nu mai bombăne prin petiţii online pe care le ignoră toţi, ci să le pună celor ce le cer voturile condiţia: ţi-l dau dacă anulezi privilegiile! Ar fi un "deal" cinstit?