O singură dată a mai trăit generația din care fac parte ura care ne-a întunecat țara între 4 și 18 mai: în anii 90, ai mineriadelor, ai „democrației originale”. Părinții noștri au cunoscut-o în copilărie, când „democrația populară” adusă de tancurile sovietice lichida dușmanii poporului. Părinții lor au avut și ei propriul coșmar, în perioada interbelică.
În cele două săptămâni, George Simion, președinte al AUR și favorit în scrutinul decisiv la Președinția României, nu a economisit nimic din puroiul pe care îl putea stoarce din răul societății pentru a-l arunca în capul acelei părți din ea pe care a socotit-o adversară. Nu că până atunci nu s-ar fi remarcat cu ziceri precum „te agresez sexual, scroafo”, căci violența e singura lui profesiune, de la bătăile de galerii până la protestele de stradă și busculadele din Parlament.
Dar de data asta s-a depășit pe sine. Și-a făcut contracandidatul „nazist”, părtaș „la închiderea noastră în case, la vaccinarea noastră”, și deopotrivă „marxist”, „coldist”, „sorosist” și „globalist”. Tocmai el, beneficiarul unei rețele cu adevărat globale de extremiști, întinsă din America până în Polonia, Italia, Franța, Belgia. Mulțimea de adulatori i-a propagat pe TikTok, pe YouTube și pe Facebook cele mai mizerabile fake-uri despre contracandidatul său: că vine „de pe axa tehnocraților impuși din afară”, că ar fi „fără credință”, „candidatul Bruxelles-ului”, omul „lui Macron”, „autist”. Iar Simion nu a temperat fanaticii, ci s-a și îngrijorat de noi, ăștialalți, cei care nu îl văd demn de a conduce țara, încât a ajuns să se întrebe „ce mă fac cu voi” și să promită că „vă rezolv individual”.
Nu doar Simion, ci și AUR a distilat și amplificat ura. Nu doar omul de la vârful partidului, ci și partidul însuși, o instituție ea însăși parte din „sistemul” politic pe care îl condamnă. AUR a transmis printr-un comunicat că oponentul șefului - care s-a nimerit să fie Nicușor Dan - este „profitor al loviturii de stat din 6 decembrie, adept al militarizării UE, al renunțării la suveranitatea statului român și deci al dispariției acestuia ca națiune de sine stătătoare, al implicării României în războiul cu Rusia din Ucraina și al sabotării eforturilor de pace ale Președintelui Trump, al punerii armatei române sub comandă străină, al limitării drepturilor civile, al sexo-marxismului și al trecerii de la secularismul statului la ateismul militant”.
În zilele când toate acestea s-au întâmplat, încă se juca dacă Simion câștigă sau ratează Președinția. În prima ipoteză, noul președinte e de așteptat să facă orice pentru a-și aduce partidul la guvernare, în al doilea la fel de probabil că AUR și stegarul lui vor continua să amplifice ura, singurul combustibil din care se hrănesc. Și într-un caz, și în celălalt, indiferent de rezultatul alegerilor, instituțiile au datoria să protejeze societatea și statul nelăsând ura nesancționată. Altfel, în loc să dispară, violența va tot crește, iar îngăduirea fărădelegii va duce la permanentizarea ei, ca un cancer, până când chiar ne va răpune.