Recent reales în funcţie cu o unanimitate pe care nici Ceauşescu nu îndrăznea s-o regizeze, şeful UDMR Bihor, Cseke Attila, a avut un discurs delirant, centrat pe două teze. Una zice că, aşa cum n-a avut viziune ca primar al Oradiei (he-he!), Ilie Bolojan nu are nici ca preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor. Potrivit celeilalte, la fel cum a procedat în fruntea oraşului, şi la conducerea judeţului Bolojan "acţionează din ură faţă de maghiari".
Pentru prima afirmaţie, Cseke nici măcar n-a încercat să schiţeze vreo probă, oricât de şleampătă, iar pentru a doua, "argumentaţia" a fost că, pe de o parte, în urma reorganizării CJ Bihor, în această instituţie au rămas doar 14% vorbitori de limbă maghiară faţă de 24% cât se adunaseră sub Pásztor Sándor (de parcă apartenenţa etnică dă competenţa), iar pe de alta, că adevăratul scop al preconizatei reorganizări a instituţiilor de cultură finanţate de bihoreni ar fi desfiinţarea Teatrului Szigligeti.
Sunt convins că nici măcar Cseke nu crede ce spune, dar e obligat să agite naţionalismele pe cât de primitive pe tot atât de mincinoase. De ce o face? Pentru că, pur şi simplu, Bolojan e singurul politician din Bihor care a făcut UDMR irelevant atât în Oradea, cât şi în judeţ.
Durerea nevindecabilă a căpeteniilor UDMR-iste nu e doar că le-a zburat din funcţiile bine plătite din CJ Bihor un număr însemnat de politruci, ci că şefii acestui partid, începând cu Cseke Attila şi cu Szabó Ödön, îşi văd carierele serios periclitate. În ultimele patru cicluri electorale, UDMR Bihor a scăzut de la 7-8 consilieri municipali în Oradea la doar 4 şi de la 9-10 consilieri judeţeni la numai 6 sub "înţeleapta" conducere a unor personaje precum cei doi.
E suficient să analizezi cum au votat orădenii din cartiere ca Episcopia Bihor ori Podgoria, locuite predominant de etnici maghiari, ca să-ţi dai seama că încrederea pe care aceştia au acordat-o cândva UDMR s-a ofilit ca laleaua în arşiţa stepei. Şi nici nu-i de mirare, fiindcă ce-au oferit "comunităţii" activiştii udemerişti au fost doar cuvântări, pe când "lipsitul de viziune" Bolojan le-a livrat canalizare, iluminat, salubrizare, asfalt.
Mai mult, mutat la judeţ, liberalul începe să facă la fel, propunând drumuri, curăţenie şi locuri de muncă şi în nordul Bihorului, ceea ce pentru partidul lui Cseke şi Szabó ar putea însemna că în alte 2-3 cicluri electorale ar pupa maximum 2-3 locuri în "parlamentul" judeţean. Şi atunci, ce şanse ar mai avea unul ca Cseke să pretindă fotolii de ministru la Bucureşti?
Scopul politrucilor UDMR este, aşadar, să-l picteze pe Bolojan ca mâncător de unguri pentru că altfel PSD-ul unguresc rămâne, pur şi simplu, fără obiectul muncii. Ceea ce, bineînţeles, ar fi o tragedie "naţională", chiar dacă bihorenii de etnie maghiară ar trăi mai bine.