La Consiliul Judeţean treaba e clară. Ştiu de ce se va apuca Ilie Bolojan din prima zi de lucru, când va intra în biroul lui Pasztor Sandor. Se va apuca cu mâinile de cap.
În schimb, la municipiul reşedinţă de judeţ situaţia e mult mai complicată. Când ai peste o sută de investiţii pe rol, oricât ai fi de deştept şi binevoitor, nu le poţi face pe toate repede, bine şi, mai ales, foarte ieftin. Florin Birta va trebui să-şi stabilească lista de priorităţi, astfel încât în mandatul lui să se închidă şantierele din Centrul oraşului.
Aşa cum arată lucrurile, Piaţa Ferdinand, Piaţa Libertăţii şi strada Aurel Lazăr au toate şansele să fie finalizate anul viitor, ceea ce va da altă faţă zonei centrale. Bucuria mea e să constat că şi la hotelul Parc se lucrează, semn că există doritori care vor să salveze bucăţica de istorie reprezentată de celebrul stabiliment.
Buba mare nerezolvată este însă amenajarea spaţiului de deasupra parcării din Independenţei. Este clar că, dacă aştepţi un proiect care să-i mulţumească pe toţi, nu vei termina lucrarea în veci. Proiectul câştigător, acela cu ţepe, nu prea are admiratori, aşa că ar trebui ales altul, mai digerabil. Chiar dacă nici noua variantă nu-i va mulţumi pe toţi, e mai bine să finalizăm zona decât să lăsăm betonul la vedere. Asta în speranţa că peste câţiva ani vor veni alţi orădeni, mai tineri şi mai deştepţi, care vor transforma zona într-un loc de poveste.
Mie mi s-a părut interesantă ideea de a valorifica una dintre marile poveşti ale Oradiei, cea a Meridianului Zero. Şi dacă, prin absurd, şi cei de la ABA Crişuri ies din adormirea specifică bugetarilor şi pun la bătaie banii pentru amenajarea malului Crişului, s-ar putea să asistăm la momentul astral în care buldozerele, mortarul şi şantieriştii vor ieşi, în sfârşit, din buricul târgului.